Haiku la malul mării

Haiku? Citez de pe Wikipedia:  „Haiku este un gen de poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5, 7, 5 silabe, respectiv.”

Ar mai fi de adăugat că de fapt sunt poeme, că nu este obligatoriu să fie alcătuite din strofe, sau măcar să aibă rimă.  Dar să fie orientate către aspecte din natură sau anotimpuri și să predomine imaginile aspra ideilor.

Adică cam ce ar scrie Haruki Murakami după un joint sănătos și jumătate de sticlă de whisky. Un soi de chestie abstractă redusă la foarte puțin.

About the blues

Printr-un concurs de împrejurări un pic ciudat, acum câteva zile am ajuns pe o plajă izolată, undeva pe lângă Capul Kaliakra. Soare, liniște, delfini, păsărele, șopârlițe vesele, o minunăție. Plaja Zelenka, o comoară pe care nu o știe aproape nimeni. Vreau eu să cumpăr o casă acolo, o ruină, dar propietarul se încăpățânează să fie o canalie de mafiot care nu vrea să vândă. Așa că, am adunat de pe plajă câteva pietroaie care să-mi aducă un pic de noroc în demersul meu. Și să-mi aducă aminte de locul superb. Un bolovan bun poate să întoarcă o karmă rea.

Tăcere

Și ca să fie foarte clar pentru toată lumea că ceata de pitici care dansează de zor pe creierul meu a luat-o razna definitiv, să vă zic ce aiureală am debitat în săptămâna ce tocmai s-a încheiat.

Stăteam liniștit la soare rezemat de crucea unui anume mormânt din cimitirul Străulești. Ascultam împreună cu locatarii permanenți de acolo  o fugă de Bach și mă bucuram de primăvara din ianuarie. La un moment dat în fața mea se oprește o bătrânică, foarte mică, foarte gârbovită, cu chipul alb și părul mov. Probabil vopsit cu albastru de metil. Ridică ochii din pământ, îmi zâmbește timid și începe să dea mărunt din buze.

Versuri și cuvinte alcaline

Versuri alcaline

 

Ananas măr și lămâie m-am uscat ca o momâie
Detoxifiere dură, n-am băgat nimic în gură
Țin dieta alcalină, vreau să-arăt ca o felină
Mă simt ca un îngeraș, ca un fulg de nea gingaș
Sunt mai slab și mai ușor, deschid aripa și zbor
De sus de pe-acoperiș sar într-un picaj pieziș
Sinucidere din foame că mi s-a acrit de poame

Clape albe, clape negre

20.09.2015

Clape albe,  corzi vibrante, sunete mângâietoare
Două note-alăturate, un acord perfect major
Doar noi într-o  melodie,  lină, plină, curgătoare
Orchestrația de viață, ne-a îndepărtat ușor.

Tu tot albă, tot de fildeș, eu  cu’n semiton mai jos
Tu, mai rece, mai distantă, notă fină de cristal
Eu o clapă neagră, mată, fildeș lângă abanos
Clape albe, clape negre un pianissimo total.