Îmi place să cânt noaptea târziu la lumina lumânărilor. Un pahar cu ceva tare, vechi și bun la îndemână, o țigară fumegând ușor pe colțul pianului, o muzică lentă și tristă care să dilate curgerea timpului într-un flux de sunete leneșe.
04 mai 2016
O piesă pierdută și regăsită, ghinion pur și un ulterior noroc chior. Am prostul obicei să-mi înregistrez ideile pe telefon, dar puține mai ajung să-și reclame în vreun fel status-ul de compoziție. Datele se șterg din lipsă de gigabiți liberi, se formatează, câteodată mai vine o canalie de virus și rade tot din telefon, sau un de nedorit „factory reset ori dau check-in la recycle bin, adică ajung triste gunoaie. Continue reading “Vlack, piesa pierdută”
L’dvig privea gânditor spre instrumentele de bord. Lumina odihnitoare emanată de acestea dezvăluia un chip dominat de ochii negri adânci și pătrunzători, desăvârșiți de sprâncene bogate, conturate puternic într-o expresie de perpetuă încruntare. În ansamblu o față preocupată și intensă, o forță izvorâtă din nasul acvilin destul de generos, de la gropița din bărbie, dar mai ales de la părul rebel, lung și plin de bucle, la origine negru dar înspicat prematur cu șuvițe sure.
Sonata Nr.12
Mă enervează, mă scoate din sărite cu tot succesul lui de superstar, are talentul ca fără nici un efort să fie înconjurat de cele mai frumoase femei, să-i fie cântată muzica în sălile de concerte din toată lumea, este pe prima pagină atât a a revistelor de cultură cât și a celor de scandal. În ciuda urii pe care i-o port când ascult muzica lui am o senzație stranie de pace, recunosc piesele lui sunt geniale, dar fiecare notă îmi strecoară o picătură de venin în sânge, nu știu cât o să mai rezist. Continue reading “Sonata nr.12”
Cu vreo două zile în urmă am pus o zambilă pe pian, sunt florile mele preferate, mai ales cele roz. Auzisem undeva că florile cresc mai bine dacă ascultă muzică clasică, așa că i-am cântat un pic de Chopin, Bach, ce aveam aproape…
Zambiluța a răspuns, mi-a dăruit inspirație, notele au început să se așeze singure pe clape și au compus piesa „Hyacinthus”, enjoy…
08.01.2016
Am înregistrat astăzi cele trei Gymnopedii al compozitorului francez Erik Satie. Este o muzică plină de misticism, introspecție și armonie, a fost o zi magică, a trebuit să las stress-ul deoparte, trebuie imens de multă liniște pentru a cânta Satie. Sper să vă placă…
Clipul are imagini din documentarul Planet Earth
22.11.2013
Îl așteptam pe fiul meu să se întoarcă de la un concert. Trecea timpul, afară era un frig cumplit, noapte…
Am pus mâna pe clape, degetele au început să se plimbe singure într-un do minor, am înregistrat compoziția rapid, în câteva ore a fost gata, ascultați ce a ieșit.
Mogoșoaia, Palatul Brancovenesc, undeva prin toamna lui 2015, îmi încălțasem rolele și o luasem ușurel la vale pe aleile de lângă lac.
O lebădă leneșă dormea cu ciocul vârât sub aripă, adierea fină și caldă o legăna cât să-i fie somnul lin, blue, o veveriță hiperactivă săpa ca nebuna după nuca dispărută, introspecție, palatul își odihnea secolele sub privirile vigilente ale unor ciufi de pădure suburbană, liniște, pace, Paganini… Continue reading “Cantabile pentru vioară și chitară de Niccolo Paganini”
Ele Mele - Mugur G. Anghelache 
Recent Comments