Haiku? Citez de pe Wikipedia: „Haiku este un gen de poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5, 7, 5 silabe, respectiv.”
Ar mai fi de adăugat că de fapt sunt poeme, că nu este obligatoriu să fie alcătuite din strofe, sau măcar să aibă rimă. Dar să fie orientate către aspecte din natură sau anotimpuri și să predomine imaginile aspra ideilor.
Adică cam ce ar scrie Haruki Murakami după un joint sănătos și jumătate de sticlă de whisky. Un soi de chestie abstractă redusă la foarte puțin.
Cu două zile în urmă pierdeam vremea de pomană așezat pe niște pietroaie abrupte și ascuțite, undeva pe o plajă izolată din Bulgaria. Încercam să pescuiesc, dar peștele nu era de acord cu mine. Nu mușca neam… Și cum eram exact în starea în care era Murakami cu câteva rânduri mai sus, dar fără a avea vreo pretenție în a mă apropia în vreun fel de genialitatea lui scriitoricească, am încercat și eu un pic de Haiku.
Le-am organizat după cum au venit, sunt trei sau nu, au strofe sau nu, au rimă sau nu, bune sau nu? Dar forma fixă, silabele, asimetria, nu vă mai obosiți să numărați, am cuantificat eu: 5,7,5, fix 17 silabe, matematică pură pe trei linii. Că versuri ar fi prea mult să le spui.
Dar vreau să vă zic că eu nu am compus nimic, au scris vinul, a scris și marea, au scris și fumul de țigară, soarele, vântul, valurile, pescărușii… Eu doar le-am notat pe o foaie de hârtie electronică ideile. A fost magic.
Enjoy!
Seria 1 – Marea
***
Haiku să fac
Pe pietre să stau puțin
Din mare să vin.
*
La tine visez
Cu sânul tău de vrajă
Și dulce sărut.
*
Apă de smarald
De ea tu te dezmiardă
Și algele plâng.
*
Mătase ești tu
Sirenă, ceață, ocean
Cu spumă și vânt.
*
M-atingi pe suflet
Adiere, furtună
Gheață topită.
*
Nisipul plânge
Lacrimă blândă în zbor
Suspine de dor.
*
Iubiri care curg
Corăbii de departe
Unde deșarte.
*
Tu ești aproape
Un vis de înspumat val
Ce vine la mal.
***
Seria 2 – Moartea
***
Secunda trece
Viața de-odată cu ea
De e ultima.
*
Defel ai fost viu
Dar aer de respirat
Subit s-a sfârșit.
*
Văl negru acum
S-a așternut pe tine
Și pleoapa s-a-nchis.
*
Dar nu dispera
Din mult prea mult ce-ai avut
Nimic n-a rămas.
*
Un pic de apă
Un strop din cenușa ta
Spicul să-nvie.
***
Seria 3 – TehnoHaiku
***
O piuliță
Învârte șurubul ei
Ce contopire
*
Ruginit-a-i tu
De fier oxid mâncată
Aer și apă.
*
Bulon de vapor
Sau nit ce ține poduri
Un praf și un scrum.
*
Și urlet de strung
Dezmierdare de filet
Dorință de dor.
***
Leave a Reply