Haiku? Citez de pe Wikipedia:  „Haiku este un gen de poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5, 7, 5 silabe, respectiv.”

Ar mai fi de adăugat că de fapt sunt poeme, că nu este obligatoriu să fie alcătuite din strofe, sau măcar să aibă rimă.  Dar să fie orientate către aspecte din natură sau anotimpuri și să predomine imaginile aspra ideilor.

Adică cam ce ar scrie Haruki Murakami după un joint sănătos și jumătate de sticlă de whisky. Un soi de chestie abstractă redusă la foarte puțin.

Cu două zile în urmă pierdeam vremea de pomană așezat pe niște pietroaie abrupte și ascuțite, undeva pe o plajă izolată din Bulgaria. Încercam să pescuiesc, dar peștele nu era de acord cu mine. Nu mușca neam… Și cum eram exact în starea în care era Murakami cu câteva rânduri mai sus, dar fără a avea vreo pretenție în a mă apropia în vreun fel de genialitatea lui scriitoricească, am încercat și eu un pic de Haiku.

Le-am organizat  după cum au venit, sunt trei sau nu, au strofe sau nu, au rimă sau nu, bune sau nu? Dar forma fixă, silabele, asimetria, nu vă mai obosiți să numărați, am cuantificat eu: 5,7,5, fix 17 silabe, matematică pură pe trei linii. Că versuri ar fi prea mult să le spui.

Dar vreau să vă zic că eu nu am compus nimic, au scris vinul, a scris și marea, au scris și fumul de țigară, soarele, vântul, valurile, pescărușii… Eu doar le-am notat pe o foaie de hârtie electronică ideile. A fost magic.

Enjoy!

Seria 1 – Marea

***

Haiku să fac

Pe pietre să stau puțin

Din mare să vin.

*

La tine visez

Cu sânul tău de vrajă

Și dulce sărut.

*

Apă de smarald

De ea tu te dezmiardă

Și algele plâng.

*

Mătase ești tu

Sirenă, ceață, ocean

Cu spumă și vânt.

*

M-atingi pe suflet

Adiere, furtună

Gheață topită.

*

Nisipul plânge

Lacrimă blândă în zbor

Suspine de dor.

*

Iubiri care curg

Corăbii de departe

Unde deșarte.

*

Tu ești aproape

Un vis de înspumat val

Ce vine la mal.

***

Seria 2 – Moartea

***

Secunda trece

Viața de-odată cu ea

De e ultima.

*

Defel ai fost viu

Dar aer de respirat

Subit s-a sfârșit.

*

Văl negru acum

S-a așternut pe tine

Și pleoapa s-a-nchis.

*

Dar nu dispera

Din mult prea mult ce-ai avut

Nimic n-a rămas.

*

Un pic de apă

Un strop din cenușa ta

Spicul să-nvie.

***

Seria 3 – TehnoHaiku

***

O piuliță

Învârte șurubul ei

Ce contopire

*

Ruginit-a-i tu

De fier oxid mâncată

Aer și apă.

*

Bulon de vapor

Sau nit ce ține poduri

Un praf și un scrum.

*

Și urlet de strung

Dezmierdare de filet

Dorință de dor.

***