Versuri și cuvinte alcaline

Versuri alcaline

 

Ananas măr și lămâie m-am uscat ca o momâie
Detoxifiere dură, n-am băgat nimic în gură
Țin dieta alcalină, vreau să-arăt ca o felină
Mă simt ca un îngeraș, ca un fulg de nea gingaș
Sunt mai slab și mai ușor, deschid aripa și zbor
De sus de pe-acoperiș sar într-un picaj pieziș
Sinucidere din foame că mi s-a acrit de poame

Doctor P, hoțul de adidași

 

 

Suntem de acord cu toții că lunea este o zi de rahat, o mahmureală micuță după un sfârșit de săptămână la club, traficul din rush hour în drumul către serviciu, pozele și check-in-urile amicilor de peste weekend, una peste alta o stare de rahat. Alaltăieri era o zi de luni în general nasoală din start, dar atunci mai mult ca niciodată, mohorâtă, umedă și lungă cât o zi de post, aici e pe bune, lunea și joia țin post negru, ok ați prins ideea “Why is Monday so far from Friday, and Friday so near to Monday?”.

Fur Elise

L’dvig privea gânditor spre instrumentele de bord. Lumina odihnitoare emanată de acestea dezvăluia un chip dominat de ochii negri adânci și pătrunzători, desăvârșiți de sprâncene bogate, conturate puternic într-o expresie de perpetuă încruntare.  În ansamblu o față preocupată și intensă, o forță izvorâtă din nasul acvilin destul de generos, de la gropița din bărbie, dar mai ales de la părul rebel, lung și plin de bucle, la origine negru dar înspicat prematur cu șuvițe sure.

 

Sonata nr.12

Sonata Nr.12

Mă enervează, mă scoate din sărite cu tot succesul lui de superstar, are talentul ca fără nici un efort să fie înconjurat de cele mai frumoase femei, să-i fie cântată muzica în sălile de concerte din toată lumea, este pe prima pagină atât a a revistelor de cultură cât și a celor de scandal. În ciuda urii pe care i-o port când ascult muzica lui am o senzație stranie de pace, recunosc  piesele lui sunt  geniale, dar fiecare notă îmi strecoară o picătură de venin în sânge, nu știu cât o să mai rezist.