Search

Ele Mele – Mugur G. Anghelache

Blog irational – inspirational, compozitii, poezie, proiecte, muzica

Month

May 2019

Femeia cu eșarfă verde și femeia cu ciorapii mov

I: Eșarfa

Stătea în fața mea. Își aranja eșarfa. Un fel de mângâiere, o atingere fină, mătăsoasă, ca atunci când manipulezi cu vârfurile degetelor un obiect sensibil și prețios. Eșarfa părea a fi din angora și poate că merita să fie mângâiată. Mișcarea respectivă fără a fi cu adevărat un gest erotic, emana totuși o notă accentuată de plăcere pură. Mâna din fildeș trecea peste eșarfă așa cum trece în revistă o femeie frumoasă blana unei pisici.  Sau blana de nurcă pe care o poartă când se duce la operă. Continue reading “Femeia cu eșarfă verde și femeia cu ciorapii mov”

Poezie de seară

Să-ți scriu sau să nu-ți scriu,
Iubita mea cea dragă, iubitul tău să fiu
Nu ți-am mai scris demult, cuvintele-s o plagă,
Când rima nu se leagă și sufletu-i pustiu.

Tu delicată ființă ce stai în umbra mea,
Tu uită-te la soare, te uită acum aș vrea,
Nu sta la întuneric, ridică-te-n picioare
Și-n noaptea ce mă doare,  să-mi dai liniștea ta.

Te obosesc și nici nu știu, iubitul tău ca să mai fiu,
Am inima cam neagră și sufletul candriu,
Și ca să ies din groapă, mă luminează dragă,
La tine să ajung degrabă, la tine ca să viu.

About the blues

Printr-un concurs de împrejurări un pic ciudat, acum câteva zile am ajuns pe o plajă izolată, undeva pe lângă Capul Kaliakra. Soare, liniște, delfini, păsărele, șopârlițe vesele, o minunăție. Plaja Zelenka, o comoară pe care nu o știe aproape nimeni. Vreau eu să cumpăr o casă acolo, o ruină, dar propietarul se încăpățânează să fie o canalie de mafiot care nu vrea să vândă. Așa că, am adunat de pe plajă câteva pietroaie care să-mi aducă un pic de noroc în demersul meu. Și să-mi aducă aminte de locul superb. Un bolovan bun poate să întoarcă o karmă rea. Continue reading “About the blues”

        Atonement – Remușcare

Frate… după ce am urmărit cu cea mai mare atenție filmul lui Joe Wright “Atonement”, am rămas  fără glas și fără lacrimi în ochi. Ambele secaseră la finalul depresiv, tristețe dusă până la extrem la sfârșitul filmului, deznodământ de tragedie renascentistă. Sau de operă, filmul a fost de fapt o operă. Una tristă după cum vă spuneam, din moment ce personajele principale mor pe rând  cu zile, încă de tineri. Continue reading ”        Atonement – Remușcare”

Blog at WordPress.com.

Up ↑