Dor de blog, dor de ritm.

Mi-a fost dor de tine, blog mic. Mi-a fost dor de voi, puținii dar dragii mei cititori și ascultători. Sunt 9 luni de când am intrat în tăcere. Poate nu am avut nimic de spus. Poate nu am avut nimic de cântat. Ori poate am avut o perioadă mai puțin bună. Sau lipsă de inspirație. Ce-a fost a fost, râmâne în trecut, ducă-se.

Dar de atunci s-au întâmplat multe. Astă vară am rămas fără pianul meu vechi și drag, Stingl-ul negru a plecat la un domn din Constanța. Își va odihni corzile ruginite sub o scară, ca obiect de decor. Tipul nu știe să cânte, dar a vrut să aibă pian în casă. Foarte bine, i l-am vândut și cu asta basta.

Acum am un pian nou, maro, marca Gunther, poate o să vă spun și povestea lui, este foarte interesantă. A fost foarte mult de muncă la el, dar sună extraordinar, îl veți asculta într-un clip pe care îl voi posta ceva mai târziu.

Silent Night și pomul ecologic de Crăciun

Eram pe aici, nu am dispărut de tot. Ioc timp de scris, ioc de înregistrări, keine inspiraționen. Dar proiecte am tot avut, le voi posta în curând.

Până atunci uite ce mini lucrare în lemn am încropit pentru Crăciun: Un brad care nu e brad, nu e nici sintetic și nici viu, nu e la ghiveci dar poate fi folosit și la Crăciunul viitor dacă om mai fi pe aici. Și e ultra, super bio!

Și super fun!

Muzica? Silent Night, un pic jazzy și un pic de pian Rhodes Mark II cu o tonă de vibrato.

Enjoy!

Ochelari de soare

Îmi plac. Mor după ei. Mă ascund acolo în spatele lentilelor, parcă îmi oferă o anumită intimitate, o protectie împotriva lumii agresive în care trăim. Îi port toată ziua, iarnă, vară, pe bicicletă sau per pedes, îi am întotdeauna pe nas.

Acum vreo două săptămâni căscam gura prin târgul de vechituri din “Valea Cascadelor” și mă enervau ochelarii mei vechi și zgâriați. Dau de taraba uneia care aducea stocuri din Germania. Avea aruncați într-o cutie jerpelită câteva sute de ochelari de soare Polaroid, originali, ca la mama lor. În țiplă fraților, cu etichetele alea idioate lipite de lentilă. Zic: Cu cât îi dai?  Zice: 50 de lei. Zic iar:  Hai siktir, prea scump, nu faci un discount? 

Relaxare în șezlong. Vine vara!

Două luni de când nu am mai postat nimic pe blog… Nasol, nu e că am stat de pomană, am lucrat la o mie de chestii, dar nu mi-a ajuns timpul să le postez aici.  Unul dintre ele ar fi site-ul greenhours.ro . A ieșit frumos, sunt prietenii noștri, teatru, jazz și băutură bună. Ce poate fi mai nice? Ne vedem acolo la festivalul de jazz.

Alt proiect pe care îl aveam de ceva vreme pe listă ar fi acesta despre care vorbesc în  articolul de față. Șezlonguri de plajă, grădină, de cocktail-uri, de relaxare. Pliabile, simple, ieftine și frumoase. Dacă aveți puțină îndemânare, cam 100 RON pentru fiecare șezlong, un pic de grădină sau de portbagaj liber când o tuliți spre litoral, puneți mâna pe muncă și construiți-le. O să fie fun, fun, fun, eu le-am construit de drag.

Stativ pentru pian digital

Și uite că mi-a sosit pianul digital. Nou nouț, nu foarte scump, comandat în Germania cu free shiping.

O claviatură midi excelentă, sună foarte, foarte bine. Are un feeling natural de pian și clape atât de grele că te dor deștele de parcă ai dat un hectar la sapă.

The pipe of Gandalf

Pipa lu Gandalf sau a lui Bilbo Baggins. Erau aproximativ identice cu pipele concetățenilor de rând. Pesemne că trendul prețurilor la lulelele cu muștiuc lung era călare pe maximele istorice. Ardea toata lumea buruiana dracului în cantități industriale. Însuși Vrăjitorul își aloca cu generozitate pauze lungi ca să tragă din pipa lui magică. Bilbo Baggins își deschisese firma de distribuție, aducea tutun de import, iar Frodo își luase în călătoria lui numai năravul și punga cu nicotină. Sauron trimitea hoardele de orci să plaseze țigări de contrabandă.

Lampa de Jazz

Acum cîteva zile am fost invitați la prietenii noștri ucraineni Dima și Natasha. Peștele sărat și cartofii copți, tradiționale de altfel la ei, au fost prilejul să omorâm o sticlă bună cu vodka ucraineană, doar între noi, bărbații, doamnele au mizat pe compot sau vin…

Mini Garden

Bucuresti 06 august 2016

O mini-grădină,  bună și ea de decor pe terasă. Ceva lemn mai aveam de la proiectul cu boxele, cuie… berechet, vopsea asortată doar un pic, jaluzea de bambus îmi rămăsese de la uscătorul solar iar aracetul nu-mi lipsește de pe inventar. De fapt ideea mi-a venit de la materialul verde, cu o zi în urmă am urcat pâna la vârful Omu, am adunat câteva plante frumoase, flori, ferigi și mușchi, cât să nu se vadă, adică puține și cu mare grijă. Unde să le plantăm? Într-o grădină în miniatură.

Enjoy…

 

Bass Reflex

Mai ieri alaltăieri am avut un vis ciudat, se făcea că eram pus în fața la două sicrie în care erau închiși ermetic doi bași. Fiecare condamnat întru eternitate să se zbata pentru a ieși din sicriul lui. Cel din stânga lovea bezmetic în pereții din Pal ieftin, urla ca nebunul, se auzea de parcă vibrațiile sunetului veneau dintr-o oală mare și adâncă, cam cât prăpastia de la Posada într-o zi mohorâtă cu ceață. Al doilea împreună cu primul, într-un balans și o sincronizare perfectă urla dinspre dreapta, din oala lui.