Îmi plac. Mor după ei. Mă ascund acolo în spatele lentilelor, parcă îmi oferă o anumită intimitate, o protectie împotriva lumii agresive în care trăim. Îi port toată ziua, iarnă, vară, pe bicicletă sau per pedes, îi am întotdeauna pe nas.

Acum vreo două săptămâni căscam gura prin târgul de vechituri din “Valea Cascadelor” și mă enervau ochelarii mei vechi și zgâriați. Dau de taraba uneia care aducea stocuri din Germania. Avea aruncați într-o cutie jerpelită câteva sute de ochelari de soare Polaroid, originali, ca la mama lor. În țiplă fraților, cu etichetele alea idioate lipite de lentilă. Zic: Cu cât îi dai?  Zice: 50 de lei. Zic iar:  Hai siktir, prea scump, nu faci un discount?  Continue reading “Ochelari de soare”

Advertisements