Mai ieri, alaltăieri legam un taifas lejer cu un amic la o terasă de cartier. Un castan sănătos ocrotea cu umbra lui generoasă frapiera unde o sticlă cu Frâncușă de Cotnari mai avea lichid gălbui doar pentru un spriț mai lung, de vară.
Relaxat total, aveam o lene de nu-mi venea nici să duc licoarea la gură, văd o mână subțire de femeie venind de nicăieri să așeze pe masa noastră diverse mici obiecte, o brichetă, două iconițe, un aprinzător de aragaz, agrafe, tot felul de chestii mici. Zic, déjà vu, ca acum 20 de ani, oameni amărâți care încearcă să câștige un ban, să ducă la copilași ceva de mâncare. Continue reading “Ce țeapă mi-am luat”
Recent Comments