Search

Ele Mele – Mugur G. Anghelache

Blog irational – inspirational, compozitii, poezie, proiecte, muzica

Bach 5 Tabadubidam

Uite care este chestiunea, Pe Pabădubarak l-ați cunoscut.

Și dacă nu, treaba voastră. Acum îl avem pe Tabădubidam. Respectiv o parte din Preludiul nr 5 BVW 874 de Bach. Îl caut, îl urmăresc, ce dacă îl iubesc, doar încerc să îl înțeleg.

Și astăzi Bach a fost generos cu mine, a venit cu o vechitură de clavecin C.Grimaldi și cu un Tabădubidam. Pe 3 voci. Uite așa:

Enjoy!!

Gânduri pe motor #3 Pabadubarak, poveste cu cântec

Cu cântec, pe bune?

Ciolcești, Bach la pianul maestrului Lipatti

12 septembrie 2021

Studiez concertul Italian. Vreau să termin acest proiect dar mi se pare că finalul este încă foarte departe. Dar la Ciolcești uneori simt prezența stranie a marelui pianist Dinu Lipatti. Sufletul lui, spiritul, sunt mai mereu acolo în camera pianului. Uneori ascultă, câteodată îmi cere, alteori mă inspiră.

La Ciolcești, în fața pianului Bechstein este apăsător să nu cânți bine. Liniștea locului, conacul, Aurora – custodele muzeului, pianul în toată măreția lui, statuia pianistului, solemnitatea întregului domeniu te îndeamnă să te ridici la un anumit nivel. Eu am încercat Italianul de Bach așa cum îl puteți asculta și voi în clipul de mai jos.

Sper să fi fost acolo…

Enjoy!

Gânduri pe motor #2 Transfăgărășan

De ce gânduri pe motor? Sus pe șaua motorului nu ai nevoie de gânduri, poate doar de reflexe și de mușchi. Doar faptul că ai ajuns să te dai pe munte cu motocicleta denotă din start o acută lipsă de creier.

Și de ce #2 când nu există publicat #1? Habar n-am, probabil idem.

Enjoy…

Bach – Concertul Italian

Îl iubesc pe Bach. Am un monitor lângă pian de unde mă privește atunci când îl cânt. Câteodată zâmbește, altfel… stă destul de sobru și încruntat.

Astăzi vă propun Concertul italian, BWV 971, intitulat inițial Concerto nach Italienischen Gusto (Concert cu savoare italiană). Este un concert cu trei părți pentru clavecin solo cu două manuale (claviaturi) compus de Johann Sebastian Bach și publicat în 1735 ca prima jumătate a lui Clavier-Übung II (a doua jumătate fiind Uvertura franceză).

Am cântat prima parte, Allegro, la un clavecin Hans Ruckers II le Jeune (1624). Cu două claviaturi natural.

Pentru a doua parte, Andante, am introdus la mâna dreaptă și un sintetizator vintage, mono, FM7 synthetic. Nu știu dacă Bach ar fi fost de acord cu chestia asta, dar mie mi s-a părut foarte potrivit ca și completare la ostinato-ul de mâna stângă.

Ultima parte, un Presto psyho total, avem același clavecin combinat cu o orgă Hammond Soul, vintage și ea.

Sunetul pianului

Cum până la Dumnezeu te mănâncă sfinții, așa până la cântare îți mănâncă nervii tehnica, ingineria și studiul frecvențelor.

Așa că m-am întors un pic spre interiorul pianului și zecile de mii de mecanisme de acolo, mai exact am lucrat la culoarea sunetului, la posibilitatea nuanțării de la pianissimo la fortissimo, la căldura pe care o poate transmite un pian.

Când sunetul devine metalic, sec, prea puternic, ca un pian de rock, ai două șanse, ori schimbi ciocănelele, te va costa peste 500 de euro, dar atunci sunetul pianului nu va mai fi original, nu va mai fi al lui, ori umbli la ciocănele. Gratis. Și lucrul la ciocănele nu se face cu delicatețea cu care îi mângâi clapele la o nocturnă de Chopin spre exemplu. Nope. Smirghel, ace, ciocane, abur, înțepături și fiare de călcat.

Continue reading “Sunetul pianului”

Edvard Grieg: Piano Concerto in A minor – Adagio

De ce Grieg, de ce concertul în La minor?

Mi-am dorit mereu să îl cânt, cu ceva ani în urmă pierdeam ore, zile, „just one more turn” în Civilization V. Și Adagio-ul din concert era tema muzicală a Norvegiei.

Și Grieg este unul dintre compozitorii preferați ai fiului meu Vlad. Drept pentru care am cântat cu gândul la el. Și am simțit cu bucurie cum notele se înțeleg cu clapele, orchestra cu dirijorul, pianul cu cornul și fagotul la fel cum sufletul lui deschis se înțelegea cu o zi ploioasă de luni.

Așadar dedic această lucrare genialului meu fiu Vlad.

În premieră, orchestra simfonică locală și digitală EleMele. O căruță de muzicanți virtuali, 16 vioara 1, tot 16 a 2-a, viole, violoncei, contrabași, corn englez în mi bemol, flauți, oboi, fagoți și clarineți. Toți pentru Grieg și Grieg pentru toți.

Enjoy!

Desi și marea

Era blondă. Aluneca încet pe panta ce cobora către plajă.  Mă îndreptam spre ea călcând hotărât pe scândura negeluită ce alcătuia un fel de potecă așezată peste nisipul fierbinte. S-a oprit și ridicând ochii mi s-a dezvăluit într-un chip frumos, angelic, curat. Avea niște ochi clari ca marea la un început de septembrie. Nesfârșit de albaștri, imens de mari, tulburător de adânci și de enigmatici. O combinație rară, fără să aibă pe undeva prin lume pereche.

Continue reading “Desi și marea”

Watermelon Man

Am promis, uite și pianul. O să intru în detalii cât de curând. Este produs prin 1930 în Belgia, se numește Gunther și a fost necesar un volum uriaș de muncă, pentru ca instrumentul să sune și să arate așa cum o face în clip-ul de mai jos.

În clip bat la cajon, castaniete, bongos-uri și suflu de zor în clavietă. Sărăcuța nu a mai fost cântată de mai bine de 40 de ani.

Enjoy, I’m back!

 

Create a free website or blog at WordPress.com.

Up ↑