Search

Ele Mele – Mugur G. Anghelache

Blog irational – inspirational, compozitii, poezie, proiecte, muzica

Spartacus: Adagio of Spartacus and Phrygia

Aram Khachaturian. Mi-am dorit să cânt această piesă aproape din ziua în care am pus mâna pe pian. Din vremurile în care Linia maritimă Onedin rula pe televizoarele alb-negru din epoca PCR, parcă au trecut o mie de ani de atunci.

Piesa face parte din baletul Spartacus pe muzica lui Khachaturian. A avut premiera în 1956 și este pentru orchestră full size, dar am făcut rost de aranjamentul fantastic pentru pian solo scris de Matthew Cameron, un fenomenal pianist și compozitor american.

Cameron a încercat să includă toate liniile melodice, armoniile și bijuteriile acustice ale adagio-ului, a reușit să producă un aranjament briliant, fluid și logic de interpretat, perfect!

Puțin mai jos găsiți și clip-ul cu Anna Nikulina și Mikhail Lobukhin în coregrafia lui Yuri Grigorovich.

Și partitura pentru pian scrisă de Matthew Cameron.

Enjoy!

Continue reading “Spartacus: Adagio of Spartacus and Phrygia”

Bach – Ossesione

Cumva am ajuns cu acest proiect la final, adică aici pe blog. Ossesione, obsesie, why?

Poate că a durat foarte mult, partea de cercetare, de studiu, de acomodare cu piesele, cu Bach. Sau datorită faptului că pe acest album am inclus aceeași lucrare dar în trei variante și tot atâtea nuanțe sonore diferite. Sau doar pentru că acest concert mi-a plăcut foarte mult și a fost cea mai dificilă încercare muzicală prin care am trecut.

Așadar avem Concertul Italian de Bach în Fa major BWV 971 la clavecin, clavecin+sintetizator monofonic Moog, clavecin și orgă Hammond, orgă de biserică full size (pipe organ) și mai spre final la pian clasic. Și ceva preludii și fugi în diverse culori acustice și ele.

Clavecinul Hans Ruckers II Le Jeune din 1624, acordat la 415 Hz, orga tocmai din Lakeside Temple of Practical Christianity, pe lângă downtown Oakland, California, pianul a fost un Bechstein D282 iar chitara … una veche… și acustică și cu corzi din nylon. Unde le-am găsit și cum de am cântat la ele, treaba mea, voi doar dați un play un pic mai jos, sunt toate cântecele de pe album.

Vă mulțumesc mult pentru răbdarea de a asculta această muzică pre-clasică și dacă v-a plăcut ideea, sound-ul, proiectul, sau poate luați în calcul că și prietenii ar merita să exploreze propunerea mea în ceea ce-l privește pe Bach, un share, o distribuire mică nu strică.

Bach 5 Tabadubidam

Uite care este chestiunea, Pe Pabădubarak l-ați cunoscut.

Și dacă nu, treaba voastră. Acum îl avem pe Tabădubidam. Respectiv o parte din Preludiul nr 5 BVW 874 de Bach. Îl caut, îl urmăresc, ce dacă îl iubesc, doar încerc să îl înțeleg.

Și astăzi Bach a fost generos cu mine, a venit cu o vechitură de clavecin C.Grimaldi și cu un Tabădubidam. Pe 3 voci. Uite așa:

Enjoy!!

Gânduri pe motor #3 Pabadubarak, poveste cu cântec

Cu cântec, pe bune?

Ciolcești, Bach la pianul maestrului Lipatti

12 septembrie 2021

Studiez concertul Italian. Vreau să termin acest proiect dar mi se pare că finalul este încă foarte departe. Dar la Ciolcești uneori simt prezența stranie a marelui pianist Dinu Lipatti. Sufletul lui, spiritul, sunt mai mereu acolo în camera pianului. Uneori ascultă, câteodată îmi cere, alteori mă inspiră.

La Ciolcești, în fața pianului Bechstein este apăsător să nu cânți bine. Liniștea locului, conacul, Aurora – custodele muzeului, pianul în toată măreția lui, statuia pianistului, solemnitatea întregului domeniu te îndeamnă să te ridici la un anumit nivel. Eu am încercat Italianul de Bach așa cum îl puteți asculta și voi în clipul de mai jos.

Sper să fi fost acolo…

Enjoy!

Gânduri pe motor #2 Transfăgărășan

De ce gânduri pe motor? Sus pe șaua motorului nu ai nevoie de gânduri, poate doar de reflexe și de mușchi. Doar faptul că ai ajuns să te dai pe munte cu motocicleta denotă din start o acută lipsă de creier.

Și de ce #2 când nu există publicat #1? Habar n-am, probabil idem.

Enjoy…

Bach – Concertul Italian

Îl iubesc pe Bach. Am un monitor lângă pian de unde mă privește atunci când îl cânt. Câteodată zâmbește, altfel… stă destul de sobru și încruntat.

Astăzi vă propun Concertul italian, BWV 971, intitulat inițial Concerto nach Italienischen Gusto (Concert cu savoare italiană). Este un concert cu trei părți pentru clavecin solo cu două manuale (claviaturi) compus de Johann Sebastian Bach și publicat în 1735 ca prima jumătate a lui Clavier-Übung II (a doua jumătate fiind Uvertura franceză).

Am cântat prima parte, Allegro, la un clavecin Hans Ruckers II le Jeune (1624). Cu două claviaturi natural.

Pentru a doua parte, Andante, am introdus la mâna dreaptă și un sintetizator vintage, mono, FM7 synthetic. Nu știu dacă Bach ar fi fost de acord cu chestia asta, dar mie mi s-a părut foarte potrivit ca și completare la ostinato-ul de mâna stângă.

Ultima parte, un Presto psyho total, avem același clavecin combinat cu o orgă Hammond Soul, vintage și ea.

Sunetul pianului

Cum până la Dumnezeu te mănâncă sfinții, așa până la cântare îți mănâncă nervii tehnica, ingineria și studiul frecvențelor.

Așa că m-am întors un pic spre interiorul pianului și zecile de mii de mecanisme de acolo, mai exact am lucrat la culoarea sunetului, la posibilitatea nuanțării de la pianissimo la fortissimo, la căldura pe care o poate transmite un pian.

Când sunetul devine metalic, sec, prea puternic, ca un pian de rock, ai două șanse, ori schimbi ciocănelele, te va costa peste 500 de euro, dar atunci sunetul pianului nu va mai fi original, nu va mai fi al lui, ori umbli la ciocănele. Gratis. Și lucrul la ciocănele nu se face cu delicatețea cu care îi mângâi clapele la o nocturnă de Chopin spre exemplu. Nope. Smirghel, ace, ciocane, abur, înțepături și fiare de călcat.

Continue reading “Sunetul pianului”

Edvard Grieg: Piano Concerto in A minor – Adagio

De ce Grieg, de ce concertul în La minor?

Mi-am dorit mereu să îl cânt, cu ceva ani în urmă pierdeam ore, zile, „just one more turn” în Civilization V. Și Adagio-ul din concert era tema muzicală a Norvegiei.

Și Grieg este unul dintre compozitorii preferați ai fiului meu Vlad. Drept pentru care am cântat cu gândul la el. Și am simțit cu bucurie cum notele se înțeleg cu clapele, orchestra cu dirijorul, pianul cu cornul și fagotul la fel cum sufletul lui deschis se înțelegea cu o zi ploioasă de luni.

Așadar dedic această lucrare genialului meu fiu Vlad.

În premieră, orchestra simfonică locală și digitală EleMele. O căruță de muzicanți virtuali, 16 vioara 1, tot 16 a 2-a, viole, violoncei, contrabași, corn englez în mi bemol, flauți, oboi, fagoți și clarineți. Toți pentru Grieg și Grieg pentru toți.

Enjoy!

Blog at WordPress.com.

Up ↑