Ultimul vals

 

      Ultimul Vals

Este întuneric, atât de întuneric și atâta liniște. Sunt închis în locul acesta rămas uitat între timp și spațiu de o veșnicie, sunt prizonier într-o închisoare fără gratii. Fără gardieni. Nu este o noapte obișnuită, aerată și odihnitoare, aici întunecimea este absolută, densă, palpabilă, grea, nu o pătrunde nimic. Ca o mlaștină din smoală lichidă, lipicioasă, în care nu poți decât să te afunzi din ce în ce mai tare.

Fiica mării

Plaja Vadu, 04.09.2014

Ne ascundem amândoi sub umbrelă. Soarele arde cu toată puterea lui de început de septembrie. Pe plajă pustiu, numai noi doi. Dormi linistită, vârâtă cu totul sub un prosop care te apără de vântul ce se aruncă sălbatic peste noi. Pari atât de mică și fragilă, o grămăjoară doar ceva mai mare decât un castel de nisip.

The pipe of Gandalf

Pipa lu Gandalf sau a lui Bilbo Baggins. Erau aproximativ identice cu pipele concetățenilor de rând. Pesemne că trendul prețurilor la lulelele cu muștiuc lung era călare pe maximele istorice. Ardea toata lumea buruiana dracului în cantități industriale. Însuși Vrăjitorul își aloca cu generozitate pauze lungi ca să tragă din pipa lui magică. Bilbo Baggins își deschisese firma de distribuție, aducea tutun de import, iar Frodo își luase în călătoria lui numai năravul și punga cu nicotină. Sauron trimitea hoardele de orci să plaseze țigări de contrabandă.

Tropaeum

Uite că mai alaltăieri, adică Sâmbătă pe la prânz, când afară te topeai la 40 de grade, leneveam cu un amic la o halbă de bere pe terasa unei cârciumi  din piața 16 Februarie. Acolo unde ne place nouă să ne bem berile, printre țăranii și negustorii care iau o pauză de la vânzare. Noi îi spunem „La Boschetari”, mese și scaune din plastic, miros de grătar, țoiuri mici și multe pline cu țuică.