Herăstrău 21.03.2016
Stăteau pe iarba, ea îl ciupea ușurel de obraji, el ii întindea meticulos parul, șuviță cu șuviță, era un par mulțumit, mângâiat, a întins mâna și a suflat spre apele unduitoare ale lacului un fir spre a fi purtat de vânt . El își așezase comod mâinile pe coapsele ei care stăteau să plesnească sub strânsoarea blugilor puțin cam strâmți, coapse la care visa noaptea târziu când gândurile îi zburau la ea. Se întindea după fiecare sărutare de parcă nu ajungea la buzele atât de dorite, când în sfârșit le atingea afișa o expresie atât de plină de amor încât nu mai conta poziția caraghioasa în care își contorsiona gâtul. Ea trecuse la perciuni, trăgea de ei și îl zgâlțâia dintr-o parte în alta cu un gest pe jumătate plin de iubire și pe jumătate de gelozie violenta.
Recent Comments