Schindler’s List – John Williams

Acum aproape două săptămâni strângeam niște șuruburi în garaj. Îmi căzuse cutia cu șuruburi, una mare, se împrăștiaseră în toate cele 4 puncte cardinale. Aveam nevoie doar de un șurubel mic să înlocuiesc unul defect de la carburatorul motocicletei.

Ascult muzică la lucru, mereu. Și în aceel moment cânta Yo-Yo Ma tema din filmul Schindler’s List. La violoncel. Am uitat de șuruburi, am ascultat, a fost incredibil de frumos. Și adunând șuruburile de pe jos mi-a venit ideea să o cânt la pian.

Muzica a fost scrisă de John Williams, probabil cel mai valoros compozitor contemporan. Sunt fan Star Wars, aproape toate filmele din serie au muzica lui, la fel seria Indiana Jones și toate filmele lui Steven Spielberg.

Bach – Ossesione

Cumva am ajuns cu acest proiect la final, adică aici pe blog. Ossesione, obsesie, why?

Poate că a durat foarte mult, partea de cercetare, de studiu, de acomodare cu piesele, cu Bach. Sau datorită faptului că pe acest album am inclus aceeași lucrare dar în trei variante și tot atâtea nuanțe sonore diferite. Sau doar pentru că acest concert mi-a plăcut foarte mult și a fost cea mai dificilă încercare muzicală prin care am trecut.

Așadar avem Concertul Italian de Bach în Fa major BWV 971 la clavecin, clavecin+sintetizator monofonic Moog, clavecin și orgă Hammond, orgă de biserică full size (pipe organ) și mai spre final la pian clasic. Și ceva preludii și fugi în diverse culori acustice și ele.

Clavecinul Hans Ruckers II Le Jeune din 1624, acordat la 415 Hz, orga tocmai din Lakeside Temple of Practical Christianity, pe lângă downtown Oakland, California, pianul a fost un Bechstein D282 iar chitara … una veche… și acustică și cu corzi din nylon. Unde le-am găsit și cum de am cântat la ele, treaba mea, voi doar dați un play un pic mai jos, sunt toate cântecele de pe album.

Vă mulțumesc mult pentru răbdarea de a asculta această muzică pre-clasică și dacă v-a plăcut ideea, sound-ul, proiectul, sau poate luați în calcul că și prietenii ar merita să exploreze propunerea mea în ceea ce-l privește pe Bach, un share, o distribuire mică nu strică.

Bach 5 Tabadubidam

Uite care este chestiunea, Pe Pabădubarak l-ați cunoscut.

Și dacă nu, treaba voastră. Acum îl avem pe Tabădubidam. Respectiv o parte din Preludiul nr 5 BVW 874 de Bach. Îl caut, îl urmăresc, ce dacă îl iubesc, doar încerc să îl înțeleg.

Și astăzi Bach a fost generos cu mine, a venit cu o vechitură de clavecin C.Grimaldi și cu un Tabădubidam. Pe 3 voci. Uite așa:

Enjoy!!

Desi și marea

Era blondă. Aluneca încet pe panta ce cobora către plajă.  Mă îndreptam spre ea călcând hotărât pe scândura negeluită ce alcătuia un fel de potecă așezată peste nisipul fierbinte. S-a oprit și ridicând ochii mi s-a dezvăluit într-un chip frumos, angelic, curat. Avea niște ochi clari ca marea la un început de septembrie. Nesfârșit de albaștri, imens de mari, tulburător de adânci și de enigmatici. O combinație rară, fără să aibă pe undeva prin lume pereche.

Watermelon Man

Am promis, uite și pianul. O să intru în detalii cât de curând. Este produs prin 1930 în Belgia, se numește Gunther și a fost necesar un volum uriaș de muncă, pentru ca instrumentul să sune și să arate așa cum o face în clip-ul de mai jos.

În clip bat la cajon, castaniete, bongos-uri și suflu de zor în clavietă. Sărăcuța nu a mai fost cântată de mai bine de 40 de ani.

Enjoy, I’m back!

 

Dor de blog, dor de ritm.

Mi-a fost dor de tine, blog mic. Mi-a fost dor de voi, puținii dar dragii mei cititori și ascultători. Sunt 9 luni de când am intrat în tăcere. Poate nu am avut nimic de spus. Poate nu am avut nimic de cântat. Ori poate am avut o perioadă mai puțin bună. Sau lipsă de inspirație. Ce-a fost a fost, râmâne în trecut, ducă-se.

Dar de atunci s-au întâmplat multe. Astă vară am rămas fără pianul meu vechi și drag, Stingl-ul negru a plecat la un domn din Constanța. Își va odihni corzile ruginite sub o scară, ca obiect de decor. Tipul nu știe să cânte, dar a vrut să aibă pian în casă. Foarte bine, i l-am vândut și cu asta basta.

Acum am un pian nou, maro, marca Gunther, poate o să vă spun și povestea lui, este foarte interesantă. A fost foarte mult de muncă la el, dar sună extraordinar, îl veți asculta într-un clip pe care îl voi posta ceva mai târziu.

De cacao, sau de lapte

In această seară m-am făcut de cacao.  La ceas târziu, agățat de un scaun din plastic aflat într-un echilibru precar pe marginea unui balcon,  mă uitam cum plouă și  filozofam cu iubita mea soție într- un joc simplu de cuvinte. Plecasem de la ideea că toate lucrurile din lume sunt create să fie frumoase. Cele care însă în mod contrar sunt declarate nasoale sunt hotărâte în mare parte chiar de umilele noastre păreri. Noi înșine suntem responsabili în a decide  dacă un lucru, ființă sau animal este urât.

Spre exemplu, piramida de sticlă din fața muzeului Luvru, poate fi frumoasă sau urâtă, depinzând doar de unghiul din care o privim. Pe Leonardo di Caprio pe de alta parte, unanimitatea feminină a societății îl consideră deosebit de frumos. Din punctul meu de vedere, îl declar urât cu spume.

Femeia cu eșarfă verde și femeia cu ciorapii mov

I: Eșarfa

Stătea în fața mea. Își aranja eșarfa. Un fel de mângâiere, o atingere fină, mătăsoasă, ca atunci când manipulezi cu vârfurile degetelor un obiect sensibil și prețios. Eșarfa părea a fi din angora și poate că merita să fie mângâiată. Mișcarea respectivă fără a fi cu adevărat un gest erotic, emana totuși o notă accentuată de plăcere pură. Mâna din fildeș trecea peste eșarfă așa cum trece în revistă o femeie frumoasă blana unei pisici.  Sau blana de nurcă pe care o poartă când se duce la operă.

About the blues

Printr-un concurs de împrejurări un pic ciudat, acum câteva zile am ajuns pe o plajă izolată, undeva pe lângă Capul Kaliakra. Soare, liniște, delfini, păsărele, șopârlițe vesele, o minunăție. Plaja Zelenka, o comoară pe care nu o știe aproape nimeni. Vreau eu să cumpăr o casă acolo, o ruină, dar propietarul se încăpățânează să fie o canalie de mafiot care nu vrea să vândă. Așa că, am adunat de pe plajă câteva pietroaie care să-mi aducă un pic de noroc în demersul meu. Și să-mi aducă aminte de locul superb. Un bolovan bun poate să întoarcă o karmă rea.