Search

Ele Mele – Mugur G. Anghelache

Blog irational – inspirational, compozitii, poezie, proiecte, muzica

Category

Fără categorie

Desi și marea

Era blondă. Aluneca încet pe panta ce cobora către plajă.  Mă îndreptam spre ea călcând hotărât pe scândura negeluită ce alcătuia un fel de potecă așezată peste nisipul fierbinte. S-a oprit și ridicând ochii mi s-a dezvăluit într-un chip frumos, angelic, curat. Avea niște ochi clari ca marea la un început de septembrie. Nesfârșit de albaștri, imens de mari, tulburător de adânci și de enigmatici. O combinație rară, fără să aibă pe undeva prin lume pereche.

Continue reading “Desi și marea”

Watermelon Man

Am promis, uite și pianul. O să intru în detalii cât de curând. Este produs prin 1930 în Belgia, se numește Gunther și a fost necesar un volum uriaș de muncă, pentru ca instrumentul să sune și să arate așa cum o face în clip-ul de mai jos.

În clip bat la cajon, castaniete, bongos-uri și suflu de zor în clavietă. Sărăcuța nu a mai fost cântată de mai bine de 40 de ani.

Enjoy, I’m back!

 

Dor de blog, dor de ritm.

Mi-a fost dor de tine, blog mic. Mi-a fost dor de voi, puținii dar dragii mei cititori și ascultători. Sunt 9 luni de când am intrat în tăcere. Poate nu am avut nimic de spus. Poate nu am avut nimic de cântat. Ori poate am avut o perioadă mai puțin bună. Sau lipsă de inspirație. Ce-a fost a fost, râmâne în trecut, ducă-se.

Dar de atunci s-au întâmplat multe. Astă vară am rămas fără pianul meu vechi și drag, Stingl-ul negru a plecat la un domn din Constanța. Își va odihni corzile ruginite sub o scară, ca obiect de decor. Tipul nu știe să cânte, dar a vrut să aibă pian în casă. Foarte bine, i l-am vândut și cu asta basta.

Acum am un pian nou, maro, marca Gunther, poate o să vă spun și povestea lui, este foarte interesantă. A fost foarte mult de muncă la el, dar sună extraordinar, îl veți asculta într-un clip pe care îl voi posta ceva mai târziu. Continue reading “Dor de blog, dor de ritm.”

De cacao, sau de lapte

In această seară m-am făcut de cacao.  La ceas târziu, agățat de un scaun din plastic aflat într-un echilibru precar pe marginea unui balcon,  mă uitam cum plouă și  filozofam cu iubita mea soție într- un joc simplu de cuvinte. Plecasem de la ideea că toate lucrurile din lume sunt create să fie frumoase. Cele care însă în mod contrar sunt declarate nasoale sunt hotărâte în mare parte chiar de umilele noastre păreri. Noi înșine suntem responsabili în a decide  dacă un lucru, ființă sau animal este urât.

Spre exemplu, piramida de sticlă din fața muzeului Luvru, poate fi frumoasă sau urâtă, depinzând doar de unghiul din care o privim. Pe Leonardo di Caprio pe de alta parte, unanimitatea feminină a societății îl consideră deosebit de frumos. Din punctul meu de vedere, îl declar urât cu spume. Continue reading “De cacao, sau de lapte”

Femeia cu eșarfă verde și femeia cu ciorapii mov

I: Eșarfa

Stătea în fața mea. Își aranja eșarfa. Un fel de mângâiere, o atingere fină, mătăsoasă, ca atunci când manipulezi cu vârfurile degetelor un obiect sensibil și prețios. Eșarfa părea a fi din angora și poate că merita să fie mângâiată. Mișcarea respectivă fără a fi cu adevărat un gest erotic, emana totuși o notă accentuată de plăcere pură. Mâna din fildeș trecea peste eșarfă așa cum trece în revistă o femeie frumoasă blana unei pisici.  Sau blana de nurcă pe care o poartă când se duce la operă. Continue reading “Femeia cu eșarfă verde și femeia cu ciorapii mov”

About the blues

Printr-un concurs de împrejurări un pic ciudat, acum câteva zile am ajuns pe o plajă izolată, undeva pe lângă Capul Kaliakra. Soare, liniște, delfini, păsărele, șopârlițe vesele, o minunăție. Plaja Zelenka, o comoară pe care nu o știe aproape nimeni. Vreau eu să cumpăr o casă acolo, o ruină, dar propietarul se încăpățânează să fie o canalie de mafiot care nu vrea să vândă. Așa că, am adunat de pe plajă câteva pietroaie care să-mi aducă un pic de noroc în demersul meu. Și să-mi aducă aminte de locul superb. Un bolovan bun poate să întoarcă o karmă rea. Continue reading “About the blues”

        Atonement – Remușcare

Frate… după ce am urmărit cu cea mai mare atenție filmul lui Joe Wright “Atonement”, am rămas  fără glas și fără lacrimi în ochi. Ambele secaseră la finalul depresiv, tristețe dusă până la extrem la sfârșitul filmului, deznodământ de tragedie renascentistă. Sau de operă, filmul a fost de fapt o operă. Una tristă după cum vă spuneam, din moment ce personajele principale mor pe rând  cu zile, încă de tineri. Continue reading ”        Atonement – Remușcare”

De cadou

04.09.2013

De cadou

 

Tu ești boogie eu sunt down

Ești țigara eu sunt filtrul

Fii scrumieră pun eu scrumul

Sunt eu green  când tu ești brown.

 

Continue reading “De cadou”

Noapte cu zăpadă

Ies agale din GreenHours. Îmi sărut prietenii de noapte bună și o iau prin zăpada proaspătă spre metrou. Trebuie că m-am machit destul de tare dacă văd mașinile circulând invers pe Calea Victoriei. Nu e o problemă, mai devreme o pupasem pe Rozana și era blondă. Platinată. Am luat-o pe arătură,  prea mult alcohol. Mă împiedic de o cerșetoare solidă care se acoperea cu o pătură groasă. Nu mă înjură, îmi zâmbeste cu toată gura și toți ochii. Iau metroul de la Romană doar o stație urmând să schimb la Victoriei. Și metroul circula invers,  dar a ajuns cumva  la destinație în scârțâit de roți încinse. O tipă stătea de pază la scările rulante. Spune cu o voce sexy:  Doar către Dristor, spre Gara de Nord  nu mai circulă. OK, îi mulțumesc frumos, mă mir că până și metroul se închide uneori și urc spre aerul curat al nopții. Continue reading “Noapte cu zăpadă”

Blog at WordPress.com.

Up ↑