Era o seară friguroasă si umedă  într-un târziu de  Decembrie, anul 1848 își trăia ultimele zile și se stingea liniștit. Pe străzile pietruite cu granit din centrul Weimar-ului se lăsase o ceață pe care felinarele cu pâlpâiala lor gălbuie  nu reușeau să o străpungă câtuși de puțin.

O trăsură pe a cărei ușă era pictat discret blazonul familiei zu Sayn-Wittgenstein opri în fața unei reședințe impunătoare aflată chiar pe Belvedere Allee, vis a vis de parcul  prin care unduiau grațios meandrele râului  Ilm. Continue reading “Romanță pentru Josephine”

Advertisements