Bach – Ossesione

Cumva am ajuns cu acest proiect la final, adică aici pe blog. Ossesione, obsesie, why?

Poate că a durat foarte mult, partea de cercetare, de studiu, de acomodare cu piesele, cu Bach. Sau datorită faptului că pe acest album am inclus aceeași lucrare dar în trei variante și tot atâtea nuanțe sonore diferite. Sau doar pentru că acest concert mi-a plăcut foarte mult și a fost cea mai dificilă încercare muzicală prin care am trecut.

Așadar avem Concertul Italian de Bach în Fa major BWV 971 la clavecin, clavecin+sintetizator monofonic Moog, clavecin și orgă Hammond, orgă de biserică full size (pipe organ) și mai spre final la pian clasic. Și ceva preludii și fugi în diverse culori acustice și ele.

Clavecinul Hans Ruckers II Le Jeune din 1624, acordat la 415 Hz, orga tocmai din Lakeside Temple of Practical Christianity, pe lângă downtown Oakland, California, pianul a fost un Bechstein D282 iar chitara … una veche… și acustică și cu corzi din nylon. Unde le-am găsit și cum de am cântat la ele, treaba mea, voi doar dați un play un pic mai jos, sunt toate cântecele de pe album.

Vă mulțumesc mult pentru răbdarea de a asculta această muzică pre-clasică și dacă v-a plăcut ideea, sound-ul, proiectul, sau poate luați în calcul că și prietenii ar merita să exploreze propunerea mea în ceea ce-l privește pe Bach, un share, o distribuire mică nu strică.

Bach 5 Tabadubidam

Uite care este chestiunea, Pe Pabădubarak l-ați cunoscut.

Și dacă nu, treaba voastră. Acum îl avem pe Tabădubidam. Respectiv o parte din Preludiul nr 5 BVW 874 de Bach. Îl caut, îl urmăresc, ce dacă îl iubesc, doar încerc să îl înțeleg.

Și astăzi Bach a fost generos cu mine, a venit cu o vechitură de clavecin C.Grimaldi și cu un Tabădubidam. Pe 3 voci. Uite așa:

Enjoy!!

Bach in the night

Eram puștan în clasa a 8-a cand am vizitat biseria Sf. Thomas din Leipzig, anii 1980 ai Germaniei comuniste erau ceva mai blânzi decât anii noștri lungi și grei din România.

Am auzit sunetele orgii încă de afară, îmi amintesc că priveam la statuia lui Bach din fața bisericii când primele note au ajuns la mine. Am intrat, suna fabulos, organistul cânta o serie de preludii și fugi din lucrările lui Bach pentru orgă. A fost o experiență atât de intensă încât mă întrebam cum ar fi sunat instrumentul chiar în mâinile compozitorului. Oricum m-am simțit mult mai aproape de muzică, mult mai aproape de Dumnezeu.

Johann Sebastian Bach – Prelude No. 6 în Re minor

Muzica preclasică presupune intrarea într-o stare aparte, nu cânți Bach cu o dispoziție romantică a la Debussy, nu stai la un pahar de absint cu gândul   la fluturași, inimioare și păsărele. Mai degrabă îți imaginezi o armată de teutoni ordonați, toți trași la indigo, mărșăluind obsesiv pe bătăi de tobe. Sau în cazul meu, preludiul a început să se apropie de realitate atunci când am văzut în loc de clape pistoane alezate ireproșabil, dansând la unison cu supapele și injectoarele lor. Ritm, chestii țăcănind, locomotive cu abur, fierari cu ciocan și nicovală. Deutschland über alles, Mercedes sau BMw, bijuterii inginerești duse la perfecțiune. Rigoare și exactitate.