Æobsession

De ce Æobsession? Pentru că nu știam cum să-i spun. Am construit piesa în jurul notelor La (A) și Mi (E). Așa că Æobsession a rămas.  E o compoziție nouă, o aveam în minte de ceva timp dar a avut de stat la dospit.

Doar muzică

Uite care este treaba, blogul meu se zbate într-o dezordine generală. O devălmășie în care nu se pot delimita una de cealaltă muzica modernă de cea clasică, lemnul de jazz, bicicleta de modernă, mobila de lampă și lampa de clasică. Stau și scriu câte o schiță mică la o muzică mare. Sau o muzică mică la un proiect mare, ori câte o poezie mică dedicată unei femei mari. De fapt nu unei, ci doar uneia care de altfel nu este deloc mare, este slabă și delicată, doar  delicatețea ei este  mare. Și sufletul și frumusețea-i atât de tulburătoare.

Raleigh, Lady Di sau Helen Mirren

Cu ceva vreme în urmă îmi doream să găsesc o bicicletă vintage. Între timp au ajuns vintage și bicicletele mele luate de noi, una este din 2008, cealaltă cam tot pe acolo. Am ajuns vintage și eu. Încălecam pe Land Rover-ul meu din carbon și mă ofticau hipsterii care călăreau biciclete vechi recondiționate frumos. Vintage este la modă, cu cât mai veche cu atât mai bine.

Stativ pentru pian digital

Și uite că mi-a sosit pianul digital. Nou nouț, nu foarte scump, comandat în Germania cu free shiping.

O claviatură midi excelentă, sună foarte, foarte bine. Are un feeling natural de pian și clape atât de grele că te dor deștele de parcă ai dat un hectar la sapă.