Cum am dat gata proiectul cu pianul, zic să zdrăngănesc și eu ceva la el. Canci, n-aveam scaun, fotoliul era prea jos, un scaun era prea sus, altul era prea alb, prea tare…
Pe principiul că decât sa dau burta jos mai bine îmi cumpăr o bicicletă cu 500gr mai ușoară și cu 500 euro mai scumpă… așa și eu, în loc să mă pun pe studiu mai bine m-am apucat să-mi fac scaun, chelului tichie de….
Continue reading “Pian am, acum am și scaun, se caută pianist…”
Semnătura unui maestru 5.08.1927 Wien.
Pe toata durata acestui proiect am fost încărcat de emoții, mai mult pozitive decât negative. Lucrarea a fost grea, a ieșit frumos, am iubit sunetele scoase de acest pian, îmi răspundea cu vibrații la fiecare atingere, la fiecare ciocan primit, la orice șurubel mișcat, placa de rezonanță emana armonii incredibile fără ca vreo clapă să fie apăsată, avea o voce a lui, interioară, armonici acumulate în cei aproape 100 de ani de viața. Când am găsit pe clapa nr. 88 (ultima) semnătura maestrului care a construit pianul, mi-am închipuit efortul depus, tehnicile tradiționale utilizate, mândria de a crea un produs care să functioneze zeci de ani în versiunea 1.0. Emoții, ciocane, sunete, bormașini, istorie, armonii, compresoare, artă, tâmplarie, au fost două săptămâni minunate.
Ei bine… am scăpat de vopsit, partea cea mai neplăcuta din aventura pe care pianul meu a început-o acum două săptămani.
Ce a mai rămas de întreprins? Lustruitul clapelor, al alămurilor, transportul și montajul înapoi în casă, acordajul, de unde să fac rost de o cheie de acordat… și mai ales de o ureche antrenată în operațiunea de „întins coarde?”
Păi se rezolvă, un pic de Google, un pic de Wiki, un strop de imaginație, am luat piesă cu piesă puzzle-ul împrăștiat prin casă și l-am reconstituit la loc.
Nu vă mai plictisesc, au fost 4 zile mai scurte, vopseaua are și ea un timp de uscare, am înghesuit cele 4 zile într-o singură postare.
Au intrat:
Ei bine, acum e acum, am scos pistolul, l-am îndreptat către corp… o apăsare fermă pe trăgaci… și BANG!!!
Vă spun eu, am încercat, am căutat shellac, știți voi care shellac, ăla care e folosit la bomboane, pastile medicale, înghețată… secrețiile unui femele de gândac indian, am încins Google-ul după metodele tradiționale de recondiționare, French polish and shit… ceară de albine, nu e că sunt aerian, le-am aflat pe toate.
„Foaie verde de banan, dau cu șmirghelul pe pian…”
Dacă ieri am adunat din gunoi și ultima bucată de șmirghel folosit ca să termin de dat jos negreala de pe corpul pianului, astăzi am dat fuga la magazin și am golit raftul de produse abrazive, vreo 5 metri de 180, tot așa de 120, câteva zeci de foi de 240, 500, 800, 1500… Frate, ce ai de gând cu ăla de 1500, dai pe lemn cu el? Chiar pe lemn nu, dar planul meu a evoluat de la pensulă la pistolul de vopsit, așa că un smirghel fin nu strică la mătuirea grundului și a vopselei. Continue reading “Ziua 4 miercuri 26 august 2015”
M-a ucis, mi-a rupt șalele, sunt dărâmat și nu-mi arde deloc de munca… Totuși un espresso scurt si tare mă face sa iau lista și să o tund agale către garaj.
Tot la capitolul demontare, astăzi am învârtit la șurubele până când mi-a amețit mâna, vă jur că numai la balamaua capacului au fost peste 40, toate mici, toate cu șurub clasic de alama. Vestea bună este ca toate s-au desfacut de parca au fost montate ieri, le voi păstra pe toate, cu un pic de pastă abrazivă si o pâslă groasă pe rotoflex vor arata ca noi.
Luni, dimineața devreme, cafea, multă cafea, un bloc notes, pix, am zis să fac și eu un lucru așa cum trebuie făcut, uite că mi-a folosit, cu toate datele notate cronologic am fost în stare să scriu acest blog.
Inițial am avut în plan să lucrez chiar în casă, nu era deloc bine, să nu vă apucați de recondiționarea unui pian acolo unde șade el de obicei. Este un proiect de amploare, generează multă murdărie, toxică , neagră și veche, cu siguranță că după pian va urma și renovarea casei…
Așa că m-am apucat de demontat, de fapt… ne-am apucat, Danette si Vlad m-au ajutat imens pe tot parcursul acestui proiect.
L-am gasit într-un camin cultural trist și părăsit din Berevoești- Argeș.
Deși este greu de crezut că te poți amoreza de o bucată de lemn umplută cu fier vechi, cam asta a fost, dragoste la prima vedere. Am știut ca va fi pianul meu de la început.
Arăta ca după război, plin de răni adânci, cocoțat pe niște roți împrumutate de la un cărucior de supermarket, cu piesele de alama coclite și pline de zgârieturi, cu piciorul din spate frânt și tăiat mai scurt, gârbovit, strâmb și obosit.
Ele Mele - Mugur G. Anghelache 
Recent Comments