Tristă ești și triști ai tăi pistrui,
Tristețe adâncă , grea dar vie
Este lumina ce adie, lumina care-mi place mie
E strălucire neagra, dură,  de lacrimă pură
O umbră udă, pată pe pistruii tăi,
Pedeapsă din ochii triști și prea căprui.

Acolo sus e soare, să-ți mângâie ai tăi pistrui
E energie albă, blândă, infinită,
Doar să zâmbești la ea cu ochii  tăi căprui
Și lacrima s-a scurs, tristețea a apus
S-au dus…  din ființa ta umbrită.