Tot un vals, tot de Chopin

 

 

Stăteam ieri și ascultam Chopin într-un cimitir de pe lângă București. Eu cred că și acolo este nevoie de muzică. În fapt locatarii așezați ordonat de-a lungul sau de-a latul aleilor nu au fost întotdeauna morți. Și ei au ascultat muzică, poate că unii aveau discografii consistente ale compozitorilor clasici. Poate că unii dintre ei au dansat vals pe acorduri de Strauss sau Chopin și le este dor de melodiile preferate.

Pianul maestrului Dinu Lipatti

Ieri am ajuns din nou la Ciolcești, m-a chemat pianul maestrului. Sau poate sentimentul straniu pe care l-am avut atunci când am atins pentru prima data clapele pe care le-a mângâiat cândva maestrul. Senzația că mai era cineva lângă mine, nu Aurora, nu Danette, ci o prezență invizibilă dar totuși atât de tulburătoare. Acea transmisie tăcută m-a adus înapoi la pianul maestrului Dinu Lipatti cu o dorință puternică de a cânta acolo un vals, un anume vals de Chopin, cel cu care Lipatti a încheiat ultimul său recital.

Torteloni con brânză

Nu am secțiune de rețete, poate voi deschide una micuță. Dar până atunci…

Făină de grâu dur, ou și apă, faci un aluat potrivit de tare.

Tai pătrățele mai mici pentru tortelini… sau mai mari pentru torteloni, știți voi italieni sunt cu „one” când vine vorba de ceva mare 🙂