Fuck the orange code #2

Iar cad doi trei fulgi de zăpadă, iar se isterizează media și sperie poporul cu coduri roșii și portocalii.

Dar eu iubesc iarna, iubesc prima zi cu zăpadă adevărată, îmi place să torturez bicicleta încălecând nămeții. Așa că am încălțat roțile cu cauciucurile de iarnă și am ieșit la o bere în Herăstrău.

Uite aici.

Gheboaia City

09.07.2016 Gheboaia

Acum să nu spuneți că nu ați auzit de mai vechea expresie „Gheboaia City” și dacă nu… no problem, o auziți acum, nu e prea târziu.

E un sat uitat prin județul Dâmbovița, acolo am vrut să ajung plecat dis de dimineață cu bicicleta din București. Am trecut prin trei județe, Ilfov, Dâmbovița, Prahova și peste câteva râuri, Dâmbovița, Colentina, Ialomița și Cricovul.

Cu Bike-ul pe Cheile Dobrogei

14.05.2016 Constanța

Dobrogea, o jumătate poți s-o detești, gunoaie, aglomerație în trafic, un aer greu de bazar turcesc, șosele care îți încearcă serios puterile și nervii, cealaltă jumătate e de vis, unde nu și-au lăsat amprenta  dobrogenii locali ai parte de un peisaj nesfârșit, o măreție a spațiului care ar face un agorafobic să intre în starea de panică, simți sub roata bicicletei milioanele de ani care au trecut molcom peste stâncile tocite ale cheilor.

Paștele pe bike

 

București 01.05.2016

În timp ce iubita mea Danette pregătea bunătățile, eu am sărit călare pe șa și am tulit-o la drum pe lângă București. Mogoșoaia, Buftea, Ciocănești, am ajuns până în comuna Crețu de Dâmbovița, au fost 57 de km fabuloși. Mirosea fraților a grătare încă de dimineață și pe stânga și pe dreapta, iar eu aveam o foame antică, venită după o săptamână de dietă. De porc, de vită, de mici sau berbecuți, toată lumea stătea la soare în grădini, cu muzica tare și carnea sfârâind pe jar.

Explorare suburbană pe bike

Mogoșoaia 23.04.2016

Și ce dacă uneori îmi place liniștea din cimitire, sau dacă ador să mai dau un pic de viață lucrurilor moarte, părăsite și aruncate care încotro, știți cum se spune, gunoiul unora comoara altora, în orice caz nu par a fi un tip foarte serios așa că pot să postez și materialul ciudat de mai jos.

Funk that bike

17.04.2016 Pe lângă București

După tone de chimicale, acizi hyaluronici, colageni, glucozamine și condroitine pe care mi le-a îndesat pe gât specialistul în articulații uzate Dr.P, ăla de mi-a furat adidașii…  am zis că genunchii mei duc la un stress de peste 100 de km de dat la pedale.

Și au dus, am petrecut o zi minunată, așa cum îmi place mie, sat după sat, drumuri pline de hârtoape, oameni buni care te privesc senin direct în ochi, ei vin și se așează la o vorbă udată cu suc de hamei fără să se uite ciudat la costumul „Mamil” (acronim pentru “middle-aged man in lycra).