Printr-un concurs de împrejurări un pic ciudat, acum câteva zile am ajuns pe o plajă izolată, undeva pe lângă Capul Kaliakra. Soare, liniște, delfini, păsărele, șopârlițe vesele, o minunăție. Plaja Zelenka, o comoară pe care nu o știe aproape nimeni. Vreau eu să cumpăr o casă acolo, o ruină, dar propietarul se încăpățânează să fie o canalie de mafiot care nu vrea să vândă. Așa că, am adunat de pe plajă câteva pietroaie care să-mi aducă un pic de noroc în demersul meu. Și să-mi aducă aminte de locul superb. Un bolovan bun poate să întoarcă o karmă rea.

Ce legătură are cu Blues-ul? Nici una, doar că ieri leneveam la soare pe terasă și sorbeam agale dintr-un cocktail de mentă cu lămâie.

Din boxe Julie London îmi șoptea istoria blues-ului, cu glasul ei sictirit și răgușit de la cele trei pachete de țigări pe care le fuma în fiecare zi.

Pietrele m-au chemat la ele. Julie îmi cânta. Cocktail-ul era rece și fumul de țigară aromat.

Julie a murit la 74 de ani de infarct.

Eu am aranjat pietrele pentru ea, pentru blues, sau pentru a avea o bucățică din plaja Zelenka aici în curte.

Enjoy!

 

Advertisement