Și ca să fie foarte clar pentru toată lumea că ceata de pitici care dansează de zor pe creierul meu a luat-o razna definitiv, să vă zic ce aiureală am debitat în săptămâna ce tocmai s-a încheiat.

Stăteam liniștit la soare rezemat de crucea unui anume mormânt din cimitirul Străulești. Ascultam împreună cu locatarii permanenți de acolo  o fugă de Bach și mă bucuram de primăvara din ianuarie. La un moment dat în fața mea se oprește o bătrânică, foarte mică, foarte gârbovită, cu chipul alb și părul mov. Probabil vopsit cu albastru de metil. Ridică ochii din pământ, îmi zâmbește timid și începe să dea mărunt din buze.

Eu canci, nu auzeam nimic. Îmi urlau în urechi clavecinele și orgile lui Bach. Zic,

– Mă scuzați, ascultam muzică, ați spus ceva?

Scoțând din coș un pachețel învelit în folie de plastic zice,

– Primiți de împărțit? Am făcut plăcintă cu brânză.

Am luat plăcințica, am spus un bogdaproste politicos și am urmărit-o pe băbuță cum se îndepărta cu pași grijulii și rari, făcând slalom printre crucile de marmură. S-o mănânc… să nu o mănânc… ma chinuia o foame ceva de speriat dar cum eram ca de obicei la dietă, mă uitam lung la plăcintă și nu știam cum să procedez.

Bună plăcintă, undeva cam 10 pe 10 centimetri, mică dar deosebit de bună. Se zice că nu e frumos să arunci mâncarea pe care o primești de pomană, așa că am desfăcut o bere pe care o aveam în rucsac și m-am pus pe mâncat. Că or fi venit de la Bach, de la bere ori poate de la piticii despre care vă spuneam, am primit din neant un flux de cuvinte pe care conștiincios le-am notat imediat pe telefon. Versuri ciudate. Ajuns acasă i le arăt cu bucurie fiului meu Vlad. Citește el acolo elucubrațiile și spune:

– E buna. Acum trebuie să scrii și o piesă la versurile astea!

Tot el mi-a amintit  de o temă pe care o înregistrase pe telefon astă vară. Are obicieiul să mă înregistreze când încerc ceva nou. Atunci eram afumat bine după niște șprițuri sănătoase și încercam să compun o melodie chinuind de zor pianul. Așa că am scris și piesă, un soi de marș funebru simfonic, un dialog creepy dintre un violoncel sictirit, răgușit și un oboi francez cu nervii la pământ. Viori, viole, contrabași, corni și un timpanist matol. Au avut toate loc. I-am spus „Silence”.

Și ca să fie ghiveciul complet, adică un fel de shaorma cu de toate, ieri chiar înainte de miting am fost tot familionul în cimitirul Bellu la ședință foto. Ploua torențial, o atmosferă perfectă pentru a surprinde în instantanee foto liniștea de acolo. Am ieșit din cimitir toți trei făcuți ciuciulete. Murați bine și noi și aparatura. N-am mai ajuns la miting, doar Vlad și-a exercitat spiritul civic pe ninsoarea aceea. Eu am tras o țuică fiartă și m-am așezat la căldurică, călare pe calculator să finalizez proiectul.Am terminat înregistrarea chiar astăzi și văzând că mă chinuiesc cu recitatul, Vlad a venit, a înregistrat el și a dispărut în camera lui. A durat cam 5 minute.

Cum se spune că atunci când încerci să le faci pe toate, adică versuri, muzică, foto, film, mixaje și montaje, le faci pe toate ca naiba și probabil că așa o fi și ieșit. Nici nu știu unde să o pun, la compoziții sau la poezie, la albume foto sau la video? Poate la grădini…  V-am spus eu că piticii lucrează la îndeplinirea planului, sunt bine, sănătoși.

Marș funebru, versuri de cimitir, poze cu statui așezate pe morminte… Cui i-o trebui? De ce? La ce folos când la modă sunt gândirile pozitive și share-urile de pisicuțe?

Uite așa!

Enjoy?

Warning!

Clipul poate cauza depresie 🙂

Produsul final a fost de fapt filmulețul de mai sus. Dar totuși ele pot fi consumate și separat, nu așa cum făcea  unchiul meu, apropo să-i fie țărâna ușoară, care își turna în cratiță tocana peste ciorbă și mânca direct cu polonicul. Mai jos produsele disparate 🙂

Tăcere

 

Pădure de cruci la mal verde de râu

Colivă din grâu miros de tămâie

La umbră de nuci și cântec de cuci

Coroane de flori și candela pâlpâie.

**

O mare de morți ascunși sub pământ

Lopată nemiloasă ce taie-n țărână

O doamnă cu coasă, un trup fără vână

Se zice amin, ca ultim cuvânt.

**

O groapă goală, un suflet s-apară

Ales de moarte la tragerea la sorți

O cruce nouă în pădurea amară

E picătura ce umple marea de morți.

***