Adică un vax. Mi s-a tăbăcit șezutul pe scaun și am torturat clapele până mi-au anchilozat deștele și am făcut bătături. Câteva luni, probabil de prin decembrie și până mai acum vreo săptămână când am terminat albumul. Păi asta a fost floare la ureche, vreau să zic, timpul pe care l-am petrecut cântând a trecut lin și plăcut. Abia după aceea a început calvarul, masterizare, mixare, ordinea complet idiotică pe care am dat-o inițial playlist-ului. Și iar masterizare, și iar așezare. Una suna mai tare ca cealaltă, alta nu se potrivea cu vecina ei de pe CD, titlurile nu sunau bine. Coperta, vaiiiii, coperta, nu vi se părea psiho? Am schimbat-o și pe aia cu una și mai psiho.

Să nu mai spun despre ultimele piese, înregistrasem vreo zece, am adunat minutele, secundele, pauzele, nu ieșea frate, nu ieșea. Doar vreo 40 de minute. Siktir, am luat la rând toate piesele lui Satie, nocturne, sarabande, ogive, dansuri gotice, piese înghețate, embrioni, piureuri, tartine, idile cinice, cântece canine. Prieteni, nu glumesc, chiar așa se numesc compozițiile francezului. M-a scos din minți. Am tipărit și am rupt zeci de partituri, hârtie prețioasă din copaci tăiați de pomană. Am aruncat și imprimanta, își dăduse epuizată demisia. Burn out!  Nu se lega, nu suna, cele zece piese deja lucrate îmi făcuseră piure creierul. Auzi “Embryons desséchés”… să vă traduc? Embrioni uscați. Titlu de piesă. Compozitorul pesemne că era dus cu capul. De fapt Satie a murit de ciroză, probabil de la prea mult absint.

Sunt unii care care cântă Vexațiile lui Satie în varianta completă, adică o temă scurtă repetată de 840 de ori neîntrerupt. Vro 24 ore de stat la pian nemișcat, scrie în partitură citez: “Pour se jouer 840 fois de suite ce motif, il sera bon de se préparer au préalable, et dans le plus grand silence, par des immobilités sérieuses” Să mai traduc? Traduc: “In order to play the theme 840 times in succession, it would be advisable to prepare oneself beforehand, and in the deepest silence, by serious immobilities”. Insane nu?

Așa că vă dați seama că am dat de belea cu piesele de pe acest album. Tipul fiind de o profundă neseriozitate, ciudat, excentric, posibil mare curvar și în mod sigur mare bețiv, muzica lui nu avea cum să fie altfel decât ciudată, neserioasă și excentrică. Sau sublimă? Până la urmă am adăugat câteva piese frumoase, Fantaisie-Valse, Poudre d’or, 1er prelude du Nazareen.

Dar asta nu este totul, nu sunt pianist profesionist, nu am impresar, publisher, inginer de sunet sau casă de producție. Nimic, niente, nada, bate vântul prin bugete. Mie îmi place doar să cânt și îmi doresc ca lumea să asculte din când în când muzica pe care o interpretez. Două săptămâni m-am certat cu americanii de la CD-Baby, indivizii care mi-au publicat albumul pe itunes și spotify, auzi: Nu corespund titlurile lucrărilor. Nu au număr de catalog, opus, data nașterii, CNP sau număr de asigurări sociale. Vax, vax, vax, cum vă spuneam le-am spus și lor: Bullshit fraților, de unde să aibă Satie numere de opus? Era modernist, impresionist, minimalist, nonconformist, și unde abundă chestiile astea cu „ist” la coadă, lipsesc cu desăvârșire chestiile în plus. Satie a fost artist nu contabil sau arhivist în vreo instituție. Siktir again… Mi-au returnat albumul de vreo trei, patru ori. Ultima dată pentru că titlul albumului era Erik Satie, Je te veux. Nu merge domnule cu virgulă, neapărat cu două puncte. Am pus și două puncte că nu schimba mare lucru. Așa că Erik Satie: Te Vreau. Je te veux. puncte… puncte…

Bașca că m-am apucat să comand și câteva CD-uri în format fizic, să le dăruiesc persoanelor pe care le iubesc. Coșmar, iarăși coperți, iar masterizări, link-uri, email-uri, puncte… puncte… Rar ale naibii de puncte: .FLAC, .JPEG, .WAV, .PSD, .CDR, .MP3, .COM., .FUCK.  Toate cu puncte peste puncte. Am și uitat de stările sufletești incredibil de adânci pe care muzica lui Erik Satie o transmite artistului și pe care le-am experimentat din plin atunci când am cântat fiecare piesă în parte. Introspectiv, mistic, depresiv, vesel? Sau doar trist, mohorât, greu?

Odată albumul dat la gata, totul trimis și aprobat, partiturile în raft și pianul trimis în concediu, am pus căștile pe urechi și mi-am îndreptat pașii către nicăieri. Vroiam să  ascult pentru prima dată lucrările în forma finală.  După ce am dus la reciclat imprimanta l-am lăsat pe Satie să mă ghideze. Odată ajuns lângă Mogoșoaia, într-un loc pustiu, părăsit, ruginit, dar de un farmec aparte, totul a început să prindă contur  mult mai bine.  Peisajul industrial și dezolat părea că renaște din muzică. Sau mai degrabă că muzica se stingea odată cu moartea peisajului. Vagoanele își scuturau rugina și valsau cu locomotiva pe șine.  Nazareeanul din preludiu își căra împovărat crucea.

Acolo l-am simțit pe Satie lângă mine. Doar acolo, francezul mi-a vorbit. Printre armoniile generoase, șoaptele lui Satie sunau natural, liniștit, într-o tonalitate joasă și blândă. Doar acolo am simțit cu adevărat muzica lui. A fost incredibil.

Vă las să-l ascultați și îmi doresc să simțiți și voi.

Enjoy!

Și pentru că ați rezistat și mai sunteți încă aici, mai jos sunt coduri pentru a downloada gratuit albumul la calitate High Definition. punctFLAC sau punctWAV sau .mp3, la orice bitrate sau punct  dorește inimioara voastră. Pentru telefon, mașină sau combină frigorifică cu boxe. Doar introduceți  codul AICI.

Și dacă prin absurd vă place… un share să asculte și prietenii nu strică niciodată.

Vă pup!

pveg-5xyu
8b6n-3pbq
2d3x-hnsz
v4ku-3tbh
7ena-h74v
xrd8-vev8
qm4y-g3t2
9bp3-uxuh
3xfl-vqav
wqah-6tr8
e8fj-ynhn
8uwr-bjqe
2wja-w6g3
apgb-hyn4
umj5-xv5l
xggf-v82e
4kux-grxu
qn5j-uljp
fw88-ej82
bq25-hu4v