Pe unele le adun de pe stradă. Părăsite, triste, agresate de vremea rea sau de proprietarii ticăloși.  Pe altele le refolosesc din tot felul de proiecte nereușite, resturi, cupoane, bucățele, le păstrez în ideea de a le include în diferite obiecte noi.

Așa a fost și în cazul proiectelor de mai jos. Într-o stare deplorabilă, ghiveciul era aruncat pe o bordură nu departe de casă. A sărit sus pe ghidon și a ajuns pe bancul de lucru. De fapt mi-a vorbit, Ia-mă… ia-mă de aici, nu vreau să ajung la groapa de gunoi. L-am cuplat  cu o scândură pe care am găsit-o aruncată în fața unei firme. Avea draci pe ea pentru că fusese spoită cu o vopsea portocalie care arăta ca naiba.

Celelalte două obiecte, un docking station (că habar n-am cum să traduc) pentru telefon și un stativ pentru căști,  sunt lucrate din stejar provenit dintr-un lot de lemn pentru foc. Mici bucățele rămase din producția unei fabrici de mobilă.

Îmi place să construiesc obiecte pe care le folosesc în fiecare zi, unice, inedite, utile, mici chestii pe care dacă vrei să le cumperi nu ai cum, nici cu toți banii sau cu toate mall-urile din lume. Nu le poți găsi de cumpărat. Nu sunt propriu zis niște obiecte de artă, dar mie-mi place ideea de a le resuscita, de a trăi din nou.

Chiar acum în ghiveci trăiește plină de viață o micuță planta de Loquat, telefonul l-am scos de la încărcat la 100%, iar căștile stau cuminți la locul lor pe stativ.

De la ruină la comoară!

Enjoy!