aaaaa

14.05.2016 Constanța

Dobrogea, o jumătate poți s-o detești, gunoaie, aglomerație în trafic, un aer greu de bazar turcesc, șosele care îți încearcă serios puterile și nervii, cealaltă jumătate e de vis, unde nu și-au lăsat amprenta  dobrogenii locali ai parte de un peisaj nesfârșit, o măreție a spațiului care ar face un agorafobic să intre în starea de panică, simți sub roata bicicletei milioanele de ani care au trecut molcom peste stâncile tocite ale cheilor. Toate simțurile îți sunt stimulate la maxim, miros de mușețel, de condimente care cresc numai în acea zonă, am reușit să culeg și să plantez în grădină mușețel și oregano sălbatic, zeci de păsări care își cântă graiul cu bucuria traiului liber și netulburat, a fost o experiență epică, o zi de pedalat de ținut minte.

Au fost 80 km lungi, grei, cu vânt turbat din față la dus, tot așa și la retur, în Mihail Kogălniceanu am luat autobuzul spre Constanța pentru că eram la capătul puterilor, ce zi… am încercat pentru prima dată  downhill, uphill, m-a bucurat un stol de berze, m-au scos din sărite eolienele, am strâns plante medicinale, n-am adunat în schimb „iarbă” de pe plantația omului, am murit de sete până la prima cârciumă și am înviat la loc cu un Ursus rece, o altă lume acolo în Dobrogea!