eurovision_logo_detail

 

Bey, vreți să vă introduc în culisele unde se mânăresc destinele  Show Biz-ului European?

În afară de faptul că tot poporul înjură cu obidă conducerea total incompetentă a Televiziunii Naționale nu sunt multe persoane care să aibă tupeul să exploreze adâncurile obscure ale acordurilor care rezonează în curtea Eurovision-ului.

Adevărul este că ar fi necesară o putere analitică de categorie cel puțin superioară pentru a descâlci ițele afacerii cu muzică intra-comunitară și cum cea mai mare parte dintre noi nu dispun de resurse de calitate sau nu au timp de așa ceva,  nu rămâne decât de sictirit ca la gura cortului marionetele politice care conduc TVR-ul.

Oameni fără suflet ce sunteți,  credeți voi că o televiziune națională se conduce ușor? La câte minute de prime time au de distribuit ca obligații de partid, de rudenie, de foame sau pur și simplu doar de plictiseală, la cât de greu se îndură călcarea meseriei în picioare cerșind cu nerușinare taxe anuale TV mai mari Live în telejurnal, credeți că mai le mai arde de altceva  relicvelor de acolo, la acele fosile încă vii dar  ancorate pe vecie de fotoliul confortabil de manager le-ar mai putea păsa și de muzică?

Ce să le impuți, că la număratul puținelor fonduri rămase după distribuitul de capital media-politic menționat mai sus au uitat de obligațiile contractuale pe care le aveau de îndeplinit în relația cu European Broadcasting Union?

În definitiv poate că stimabilii manageri au mers ori  pe ideea că cine naiba mai are nevoie de muzică când partea de circ din binecunoscul dicton „ Pâine și circ ” este asigurată suficient de campania alegerilor locale în desfășurare, din nefericire chiar în suprapunere cu evenimentul Eurovision, ok să revin, ori pe ideea că  „Las-o așea că merge-așea”, ne mai iartă un an și o să mai țină încă odată. Să ne reprezentăm țara cu onoare și cu ochii înlăcrimați orientați către steag, la spectacolul muzical European. De fapt chiar mondial, dacă în concurs alături de europeni vin Australia sau Israel, dar nu de asta vroiam să vă vorbesc, eu de fapt mă gândeam la Ovidiu Anton.

Oameni fară inimă, de artistul nostru nu și-a mai adus nimeni aminte, vă place numai scandalul, ce vă pasă ca un artist și-a adus contribuția la muzica universală, poate cu sudoarea frunții, poate cu sacrificii, poate a luat de la gura copiilor pentru costumația de prezentare în finală, sau daca nu… în mod sigur s-a lăsat cu o gaură consistentă în buget odată cu achitarea produselor cosmetice aferente  machiajului Dlui Anton la intrarea pe scenă.

Mă rog, înțelegeți că o piesă se compune greu, e de muncă, mai e producția, mixajul, clip-ul, ingineri de sunet, camioanele de scule, e o întreagă logistică într-o întreagă industrie. Și totul pentru ce, pentru ca acestui om să-i fie refuzat dreptul de a interpreta, dreptul de a fi auzit de o lume întreagă  cântând pentru țara lui. Poate că acum se simte trădat, o sta singur, trist, părăsit de toți, poate plângând, undeva acoperit de praf și pus la colț doar de setea de scandal a majorității și de indiferența unora sau altora față de fenomenul cultural și muzical prezent din ce în ce mai rar pe ecranele televiziunii noastre de Stat… și de Guvern… și Națională… și Prezidențială. O bătaie de joc la adresa artistului nostru și a muzicii Românești.

S-au făcut mitinguri penibile și se schimbă directorii în instituțiile de cultură ca șosetele murdare, la TVR probabil că se va trece în curând la greva foamei sau la pichetări, România Cultural este istorie, în sala Operei de Stat muzica tace, e grevă,  dar se înalță în schimb cor de huiduieli amnințătoare și pumni ridicați în aer muncitorește. Dar să nu uităm, Ovidiu Anton nu a făcut grevă, nu a vrut salariu mai mare, nu s-a plâns de nimic, a venit cu o piesă bună și s-a expus artistic cum a putut el mai bine. Ar fi fost un expozeu artistic de calitate și la Stockholm, pentru Romania, pentru noi! Iar noi i-am călcat cu lejeritate în picioare dreptul de a se exprima și acum ni se rupe de sentimentele și frustările lui, ne îndreptăm ca de obicei spre ultimele cancan-uri și bârfe la modă.

O să spuneți: „ Bey, ai luat-o pe arătură, ce legătură au toate astea cu Eurovision-ul și frica de Anton?”

Ajungem imediat și acolo, vă povesteam despre puterea de analiză necesară în limpezirea apelor tulburi revărsate peste procesul artistic European, din fericire eu o am și în premieră vă dezvălui aici rezultatele cercetărilor mele. În opinia mea este evident faptul că  European Broadcasting Union a boicotat pe față România cu cea mai mare nerușinare. Totul a pornit ca răsturnarea primei piese de Domino dintr-un șir extrem de lung, efectul de domino.

La încheierea recitalurilor proprii de o incontestabila valoare artistică din finala Eurovision România, membrii juriului au dat încă odată dovadă de clarviziune în ceea ce privește trendul muzical European. Renumitul for decizional compus din faimoșii, Horia Moculescu, Cezar Ouatu, Zoli Toth, Randi, Ioana Voicu, Jo şi Cornel Ilie (Vunk), l-au dat drept citez: „ mai mult ca sigur ” favorit în Suedia pe Ovidiu Anton. Desigur, zvonuri, răspândaci, click-uri pe YouTube, acum umblă vorba repede și cum nu iese fum fără foc, trend-ul era deja pe val, fenomenul era declanșat.

De aici a venit frica de Anton, de fapt nu direct de Anton ci mai degrabă frica de România, păi cum ar veni în cazul unei foarte probabile victorii a României la Stockholm, următoarea ediție, în speță cea de la București șă fie și ultima? Cum ar putea gândi  altfel acei domni și doamne CEO din muzica europeană despre o țară unde drumul culturii se oprește definitiv într-o groapă căscată chiar la intrarea în Televiziunea Națională?

În mod sigur au și ei analiștii lor, ăia au venit cu rapoartele lor pragmatice și profesionist lucrate în care dat fiind faptul că Eurovision 2017 se va desfășura cel mai probabil în România,  iar organizarea unui eveniment de asemenea anvergură depășește cu mult limitatele capacități locale, pentru ca ediția de anul viitor să nu însemne sfârșitul prematur al unui spectacol atât de îndrăgit, stimabilii domni au decis aruncarea pisicii în ograda departamentului financiar. Aceștia din urmă plutind într-o derivă totală generată de destinația ambiguă a banilor obținuți de TVR din SMS-urile trimise de cetățeni la voturile din anii precedenți, au hotărât în unanimitate scurtarea agoniei, eficient și legal au rezolvat această problemă prin eliminarea României din concurs.

În afara comunicatului oficial de presă în care  European Broadcasting Union anunța eliminarea României din maratonul muzical comunitar nu multă lume știe că a mai fost redactat un document secundar în care se exprimau formal scuze și regrete eterne TVR-ului ca instituție și în particular membrilor juriului în frunte cu venerabilul Horia Moculescu.

Nici un cuvânt adresat Dlui Ovidiu Anton, e clar, le e frică, ei bine spun eu aici, Antoane, toarnă-le pe instituții betoane, fii tare, trebuie să încerci din nou la anul, sau la anul și LA mulți Ani când și-or aminti de noi și de muzica de aici.

În fiecare primăvară de vreo 5-6 ani încoace am spus că mă las de Eurovision, că nu mai merită cu voturile aranjate pe considerente geografice, de religie sau de limbă, că muzica nu se mai ridică la calitatea de altădată, ori că de multe ori show-ul cade în derizoriu, totuși de fiecare dată am pus mâna pe telecomandă și am dat volumul la maxim. Pe bune, eu aveam încredere în Anton, abia așteptam să-l văd la lucru și cât mai sus în clasament, acum nu mi-a rămas decât să aprind o lumânare la căpătâiul sunetelor stinse și să mă las definitiv, de Eurovision și de TVR.

 

Auguri,