Search

Ele Mele – Mugur G. Anghelache

Blog irational – inspirational, compozitii, poezie, proiecte, muzica

Category

Fără categorie

Noapte cu zăpadă

Ies agale din GreenHours. Îmi sărut prietenii de noapte bună și o iau prin zăpada proaspătă spre metrou. Trebuie că m-am machit destul de tare dacă văd mașinile circulând invers pe Calea Victoriei. Nu e o problemă, mai devreme o pupasem pe Rozana și era blondă. Platinată. Am luat-o pe arătură,  prea mult alcohol. Mă împiedic de o cerșetoare solidă care se acoperea cu o pătură groasă. Nu mă înjură, îmi zâmbeste cu toată gura și toți ochii. Iau metroul de la Romană doar o stație urmând să schimb la Victoriei. Și metroul circula invers,  dar a ajuns cumva  la destinație în scârțâit de roți încinse. O tipă stătea de pază la scările rulante. Spune cu o voce sexy:  Doar către Dristor, spre Gara de Nord  nu mai circulă. OK, îi mulțumesc frumos, mă mir că până și metroul se închide uneori și urc spre aerul curat al nopții. Continue reading “Noapte cu zăpadă”

Unde ești babo?

Pe la prânz, îmi răcoream setea cu o bere rece într-un cimitir de pe lângă București. Am zis să-mi scot bicicleta la soare, să mai compensez din caloriile venite de la fripturile și sarmalele înfulecate de Crăciun.

Cum stăteam eu liniștit, rezemat de un nuc aflat lângă un mormânt din marmură albă, văd un bătrânel  care se apropia oprindu-și privirea pe numele trecute pe cruci. Părea că a pierdut ceva. Bine îmbrăcat, modern, cu un păr lung, complet alb, aranjat și bărbierit, era  însă un pic nesigur, părea că își pierduse direcția. Chiar un pic speriat, debusolat și haotic în mișcări. Continue reading “Unde ești babo?”

Silent Night și pomul ecologic de Crăciun

Eram pe aici, nu am dispărut de tot. Ioc timp de scris, ioc de înregistrări, keine inspiraționen. Dar proiecte am tot avut, le voi posta în curând.

Până atunci uite ce mini lucrare în lemn am încropit pentru Crăciun: Un brad care nu e brad, nu e nici sintetic și nici viu, nu e la ghiveci dar poate fi folosit și la Crăciunul viitor dacă om mai fi pe aici. Și e ultra, super bio!

Și super fun!

Muzica? Silent Night, un pic jazzy și un pic de pian Rhodes Mark II cu o tonă de vibrato.

Enjoy!

Continue reading “Silent Night și pomul ecologic de Crăciun”

Valsul lămpii din alamă

Acum aproape două săptămâni, am dat o fugă în piață să cumpăr o pulpă de berbec. Ce vremuri, ce mâncăruri alese, ce ospăț pantagruelic. Acum m-am băgat la Dieta Daneză și fac foamea. Să revin, pulpă de berbec ioc că era târziu, în schimb am dat peste cei doi țigani negustori de alamă, suntem cunoștiințe vechi, aproape amici, ne înțelegem și la preț și la o bere după ce batem palma. M-am întors acasă cu câteva obiecte vi le arăt imediat:

Continue reading “Valsul lămpii din alamă”

Dieta Daneză: studiu de caz, rezultate și efecte colaterale

S-a mai scris despre dieta daneză, ok și ce dacă, nu am scris eu, o fac acum, am mai încercat-o acum vreo 2-3 ani dar după câteva zile nu am mai putut, nu mai aveam energie, cădeam din picioare, făceam sport mult și nu este o dietă pentru sportivi.

Studiu de caz? Rezultate? Abia te-ai apucat de regim și ieși pe piață cu figuri din astea?  Aici este șpilul, mă gândesc că dacă expun acest experiment colea pe blog, o să am o determinare sporită în a-l finaliza. Adică în cazul în care nu-mi va ieși, o să mă fac de rahat și nu-mi place. Foarte posibil să nu-mi iasă, dar totul va fi consemnat aici, succes sau eșec, va fi aici.  Continue reading “Dieta Daneză: studiu de caz, rezultate și efecte colaterale”

Nocturnă la Ciolcești, 14 iulie 2018

Din nou în vizită la Ciolcești, la casa memorială Dinu Lipatti. Din nou pianul Bechstein m-a chemat la el, de această dată ascuns sub două huse și cu ceva saci plini cu pâine sub el. Dar am cântat Chopin, Nocturna Op.48 No.1 in Do Minor. Nu știu de ce m-am apucat de ea, foarte grea, unii pianiști o declară cea mai grea nocturnă, e criminală, ucide degetele. Nu sunt pianist profesionist și la această piesă mai am mult de lucru, probabil încă o lună. Continue reading “Nocturnă la Ciolcești, 14 iulie 2018”

Bere din Orzoaica magică

Păi mă gândeam la titlu, cum să-i spun? Bere artizanală, EleMele Brewery, De la orz la bere, Bere de casă ca la Bucureștii Noi, bullshit, i-am zis „Bere din Orzoaica magică”, adică Keine Inspiraționen cu tot cu cacofonia româno-germană.

Acum să tot fi fost într-o seară de luni, pe la începutul lui Iunie, când m-am aruncat scârbit în pat, să dorm de foame și de sete. În eterna nefericita și nereușita mea cură de slăbire, mi-am tras un obicei nou, lunea miercurea și vinerea să țin post. Lunea e cel mai nasol. Ei bine în acea insipidă zi de luni, foamea nu m-a lovit atât de tare, în schimb mi-era o sete veche, stimabile. Atât de veche încât și uitasem de când mi se uscase gâtul, de când buzele îmi ardeau, amigdalele mi se atrofiaseră, iar limba n-o mai aveam, simțeam cum o persoană ticăloasă îmi dădea cu șmirghel pe esofag. În stomac seceta pârjolise culturile de bifidus. Sete mare. Continue reading “Bere din Orzoaica magică”

Erik Satie, Je Te Veux – Classical Music Album

Adică un vax. Mi s-a tăbăcit șezutul pe scaun și am torturat clapele până mi-au anchilozat deștele și am făcut bătături. Câteva luni, probabil de prin decembrie și până mai acum vreo săptămână când am terminat albumul. Păi asta a fost floare la ureche, vreau să zic, timpul pe care l-am petrecut cântând a trecut lin și plăcut. Abia după aceea a început calvarul, masterizare, mixare, ordinea complet idiotică pe care am dat-o inițial playlist-ului. Și iar masterizare, și iar așezare. Una suna mai tare ca cealaltă, alta nu se potrivea cu vecina ei de pe CD, titlurile nu sunau bine. Coperta, vaiiiii, coperta, nu vi se părea psiho? Am schimbat-o și pe aia cu una și mai psiho. Continue reading “Erik Satie, Je Te Veux – Classical Music Album”

Ochelari de soare

Îmi plac. Mor după ei. Mă ascund acolo în spatele lentilelor, parcă îmi oferă o anumită intimitate, o protectie împotriva lumii agresive în care trăim. Îi port toată ziua, iarnă, vară, pe bicicletă sau per pedes, îi am întotdeauna pe nas.

Acum vreo două săptămâni căscam gura prin târgul de vechituri din “Valea Cascadelor” și mă enervau ochelarii mei vechi și zgâriați. Dau de taraba uneia care aducea stocuri din Germania. Avea aruncați într-o cutie jerpelită câteva sute de ochelari de soare Polaroid, originali, ca la mama lor. În țiplă fraților, cu etichetele alea idioate lipite de lentilă. Zic: Cu cât îi dai?  Zice: 50 de lei. Zic iar:  Hai siktir, prea scump, nu faci un discount?  Continue reading “Ochelari de soare”

Blog at WordPress.com.

Up ↑