Mi-a fost dor de tine, blog mic. Mi-a fost dor de voi, puținii dar dragii mei cititori și ascultători. Sunt 9 luni de când am intrat în tăcere. Poate nu am avut nimic de spus. Poate nu am avut nimic de cântat. Ori poate am avut o perioadă mai puțin bună. Sau lipsă de inspirație. Ce-a fost a fost, râmâne în trecut, ducă-se.

Dar de atunci s-au întâmplat multe. Astă vară am rămas fără pianul meu vechi și drag, Stingl-ul negru a plecat la un domn din Constanța. Își va odihni corzile ruginite sub o scară, ca obiect de decor. Tipul nu știe să cânte, dar a vrut să aibă pian în casă. Foarte bine, i l-am vândut și cu asta basta.

Acum am un pian nou, maro, marca Gunther, poate o să vă spun și povestea lui, este foarte interesantă. A fost foarte mult de muncă la el, dar sună extraordinar, îl veți asculta într-un clip pe care îl voi posta ceva mai târziu.

Acum stăm în carantina Corona, e bine și așa, statul acasă te îndeamnă la muzică, la cântat, la ritm.

Așa că am reușit să termin clip-ul unui proiect finalizat în septembrie 2019, un instrument de percuție, latino, un Cajon.  De fapt este o simplă cutie din lemn, dar cu o personalitate și un sound de-a dreptul extraordinare.

Prietenii apropiați știu că bat toată ziua ca un apucat în tot felul de chestii, castaniete, congas-uri, bongos-uri, tigăi, oale, ciocane și nicovale. Acum bat și la Cajon. În video bușesc în Cajon pe o piesă de Bill Withers, Use Me. S-a dus și Bill acum câteva zile, să-i fie țărâna ușoară.

„Use me” a spus Cajon-ul, „Use me” a ieșit. Tribute to Bill Withers.