Stăteam întinși pe o stâncă, în spatele unui dig, la malul marii. În Bulgaria pe o plajă ruptă de civilizație. Izolați în totalitate în raport cu restul lumii, total  dezaxați de la realitate. Blocați într-o lume paralelă numai a noastră.
Ne uitam la mare, eu ascultând Simfonia a 6-a de Tchaikovsky cu Bernstein la baghetă, ea urmărind zborul lin al pescărușilor.
De după zidul de stâncă apare brusc un cap chel, dominat de niște ochi albaștri și tâmpi.
– Români, români? zice chelbosul, asortând la ochi un zâmbet gol și lipsit de substanță.
Îi dau mute lui Tchaikovsky, afișez la randul meu o moacă cât a fost posibil  de galeșă și zic,
– Da frate români get beget și noi. Dar ce te aduce pe aici?
Și începe chilugul o poveste interminabilă despre liniștea pastorală din satele bulgărești, continuând relatarea cu vacanța lui superbă în aglomerația din Marmaris, împreună cu nevasta, cățelul și cei doi plozi. Probabil la fel de idioți ca și el.
Față de gulie părea că abia așteaptă un dialog în românește, știa să pună  stăpânire pe discuție, abuzând cu generozitate de clișee verbale în legătură cu diverse locuri la mare. Țărmurile minunate prin care și-a plimbat progeniturile, Veneția, Antalya sau Egipt.Căcaturi.
Considerând  că nu merită a face efortul de a-l asculta, am dat volum maxim la Simfonie, întorcând capul înapoi către mare.
Iubita mea fiind o fire răbdătoare și politicoasă, a continuat discuția până la finalul părții întâi. Am pus pe mute din nou,
–  Auzi frate, nu spuneai că îți place liniștea aia pastorală, bulgărească,etc, etc, etc? Și nouă ne plăcea înainte să vii tu.
A plecat pe loc, lăsând impresia că este profund dezamăgit.
Acum ascult Requiem-ul de Verdi.
Update, după câteva minute…

Frig, Danette fuge pe nisip, m-apuc de yoga. Eu, marea și piatra. După vreun ceas, trece timpul când faci gimnastică, mă răsucesc simțind că mișcă ceva în spate.
Un pui blond de bulgar, la vreo 13-14 ani făcea yoga cu mine. Imita cum putea asanele. Pe stânca lui. Zâmbea.
– Balgarski?
– No sorry, I’m romanian. But you can keep it up with me, if you want.
I-am arătat câteva mișcări de echilibru mai simple, tree, royal dancer, half moon. Le reușea bagabontul atât de natural, părea că le știe de-o viață.
Am făcut jumătate de oră de yoga împreună.
Maica-sa îl trimisese, o platinată înaltă și tatuată, am vorbit ulterior cu ea. Mi-a spus că deși nu încercase niciodată,  văzându-mă acolo pe dig, puștiul a fost pur și simplu încântat de idee.
Interesantă mămică, să-și trimită băiatul să facă echilibru pe stânci cu un nebun ca mine….
A fost mishteaux de tot.