In această seară m-am făcut de cacao.  La ceas târziu, agățat de un scaun din plastic aflat într-un echilibru precar pe marginea unui balcon,  mă uitam cum plouă și  filozofam cu iubita mea soție într- un joc simplu de cuvinte. Plecasem de la ideea că toate lucrurile din lume sunt create să fie frumoase. Cele care însă în mod contrar sunt declarate nasoale sunt hotărâte în mare parte chiar de umilele noastre păreri. Noi înșine suntem responsabili în a decide  dacă un lucru, ființă sau animal este urât.

Spre exemplu, piramida de sticlă din fața muzeului Luvru, poate fi frumoasă sau urâtă, depinzând doar de unghiul din care o privim. Pe Leonardo di Caprio pe de alta parte, unanimitatea feminină a societății îl consideră deosebit de frumos. Din punctul meu de vedere, îl declar urât cu spume.
Sau ce spuneți de o femeie bătrână și grasă, cu fața umflată, roșie de la alcool, care stă singură pe o bancă din lemn, cu chipul hidos întors către drum?
Poate cuiva, undeva prin lumea asta largă îi este dor de ea și are ochii plini de lacrimi privind cu dorință  către casă.
Lucrurile general acceptate ne sunt induse subtil, în mod inconștient, de către majoritate. Nu avem puterea de a ne forma o opinie proprie asupra lor. Dar există întotdeauna excepții, de genul Gică Contra, ăla care nu este de acord cu majoritatea. Dintr-un pur spirit contrarian, se declară din instinct împotrivă.
Putem fi de acord cu majoritatea că un lucru este urât, când de fapt el este frumos, sau din contră, să fim Gică Contra, ăla care este  aparte doar ca să fie aparte, neavând o  părere numai a lui.
Și atunci toate lucrurile din lume pot fi fără nici o problemă frumoase fără ca noi macar să ne dăm seama de asta. Ceea ce ni se pare respingător ori este scris în biblie, am învățat de la părinți ori la școală, sau ne-a fost injectat de către societatea cu care interacționăm.
Ok, am dus jocul de cuvinte la un alt nivel, rugându-o să îmi spună un animal urât. Nu a putut, poate că ea consideră toate animalele frumoase.
Eu am indicat  în lipsă de altceva, câinele care s-a clasat pe locul întâi la concursul „Cel mai urât câine”.  Dar poate că stăpânul câinelui este Gică Contra și își consideră abominația de patruped superb. La concurs se duce doar pentru premiul de 10.000 de dolari, și pentru a socializa cu alți proprietari de javre.
La intrebarea cea mai frumoasă persoană, eu am răspuns  Bette Davies. Zice, eh…  bătrână. Zic, zi tu. Și spune, actrițele din piesa de ieri de la GreenHours, erau frumoase.
Ce ciudat, mă așteptam să aleagă un bărbat. Vreun clasic dur dar elegant, ca Alain Delon, sau Pierce Brosnan, știam că îi plac.
I-am adresat apoi, următoarea întrebare logică care urma în mod firesc la rând: Spune-mi un bărbat frumos, dar repede, acum, în zece secunde.
S-a codit, s-a învârtit, a umblat cu suterfugii, eschivari, că nu știe. Că e greu, că nu prea sunt mulți, că de fapt îi place de  Raoul Bova.
Incredibil mi-am șoptit, Raoul Bova… WHO THE FUCK IS RAOUL BOVA?
Și las dracului filosofia, deschid pagina de google images la distinsul domn Bova, frumușel foc, ce să zic, copia lui Delon. Mai bună ca originalul. Dau s-o salvez la imagini favorite, dar Google cum este el deștept, îmi deschide pagina cu cele patru  imagini preferate, exact în fața nevestei :
Raoul Bova (proaspăt adăugat)
Charlize Theron
Trei lingouri de aur și
O bicicletă Bianchi, bijuterie curată.
Așa că m-am făcut de cacao. Cu sau fără lapte. Am aflat că soției mele îi place de Raoul Bova și că mie îmi place de Charlize Theron.
Și că o mințisem în legătură cu Bette Davies cea bătrână.
Și că e trist să vadă lumea la profilul Google că îmi plac, pe rând, Raul, Charlize aurul și bicicletele.
Și că îmi iubesc soția pentru că vreau să îmi iubesc soția, soția la rândul ei iubind-mă pentru că vrea sa fie o soție bună.
Pătruns adânc de magia nopții, i-am spus, e superb afară. Mi-a întors-o că de fapt fulgeră și plouă, fiind o vreme urâtă.
În consecință am aflat că lucrurile frumoase sunt frumoase doar dacă vrem noi să fie frumoase.
Și ulterior de pe google, știre fresh, bombă, s-a dus zvonul că Raoul Bova este gay.  În divorț de soția lui pentru că aceasta a aflat de preferințele lui în ceea ce privește forma și punerea în operă a gaurilor.

Abia aștept să îi spun mâine soției mele că preferatul ei este popo.
Acum că toate astea or fi triste sau vesele, frumoase sau urâte, cine naiba sunt eu să îmi dau cu părerea? Gică Contra?