Ies agale din GreenHours. Îmi sărut prietenii de noapte bună și o iau prin zăpada proaspătă spre metrou. Trebuie că m-am machit destul de tare dacă văd mașinile circulând invers pe Calea Victoriei. Nu e o problemă, mai devreme o pupasem pe Rozana și era blondă. Platinată. Am luat-o pe arătură,  prea mult alcohol. Mă împiedic de o cerșetoare solidă care se acoperea cu o pătură groasă. Nu mă înjură, îmi zâmbeste cu toată gura și toți ochii. Iau metroul de la Romană doar o stație urmând să schimb la Victoriei. Și metroul circula invers,  dar a ajuns cumva  la destinație în scârțâit de roți încinse. O tipă stătea de pază la scările rulante. Spune cu o voce sexy:  Doar către Dristor, spre Gara de Nord  nu mai circulă. OK, îi mulțumesc frumos, mă mir că până și metroul se închide uneori și urc spre aerul curat al nopții.

Ningea idilic peste Guvern. Sus, la ultimul etaj, o lumină aprinsă. Mi-o închipui pe Viorica muncind asiduu  pentru țară. Probabil semnând o ordonanță proaspătă, sau desenând pe planșa de lucru traseul  vreunei autostrăzi noi. Un proiector uriaș arunca pe clădire o ploaie de lumină, Guvernul României strălucea în culorile U.E. V-am spus, idilic. Piața goală, nici un miting, nici o manifestație. Doar un VW Touareg negru își ambala motorul diesel în fața ieșirii din Guvern. Probabil că o aștepta pe Viorica să-și termine autostrada. Și vreo două, trei dube pline cu jandarmi plictisiți, parcate trist lângă bordură.

Nici un taxi, nici un trafic, nici țipenie de om. Doar fulgii mari de zăpadă. Am plecat pe jos spre Arcul de Triumf, mă gândeam că e tare frumos de văzut Herăstrăul cum doarme în noapte, sub plapuma albă proaspăt așternută.

Idilic, Noapte Bună!