Dificilă piesă, deși la prima audiție nu pare atât de grea. Nu a vrut deloc să sune așa cum îmi doream, m-a chinuit zile în șir. Multe ore de studiu și zeci de variante înregistrate. Nimic!

Învârtindu-mă într-o accentuată lipsă de soluții și idei, amețit de o depresie apatică și lipsită de productivitate, am zis să iau o pauză ca apoi să zic pas și să trec la altă lucrare. Mi-am turnat un pahar generos de absint, făcut după o rețeta originală, cam de pe vremea lui Satie. Indecent de tare și cu toți compușii săi interziși așezați cum se cuvine în pahar, verde ca smaraldul și plin de inspirație ca urechea lui Van Gogh.  Absintul era la modă prin cârciumile unde Satie bea una mică cu Picasso, Debussy, Ravel ori cu Cocteau. Și fumau diverse chestii. Satie a murit de ciroză. Nu înainte de a ne lăsa o serie de lucrări în care să simțim vibrațiile Parisului de atunci.

Am aprins și eu un trabuc cu gândul la scrisoarea pe care Satie i-a trimis-o criticului Jean Poueig ca răspuns la recenzia cam dură pe care acesta din urmă o scrisese după premiera baletului Parade. Citez: „Monsieur et cher ami – vous êtes un cul, un cul sans musique! Signé Erik Satie

Pentru aceasta Satie a fost condamnat la 8 zile de pușcărie. Jean Cocteau, scenaristul baletului a fost luat la bătaie de polițiști pentru că în timpul procesului a urlat în gura mare, citez din nou: „cul, cul, cul”. În traducere liberă „arse, arse, arse”. Picasso a creat costumele, cubiste, care la rândul lor au generat un imens scandal.

Mă simțeam exact ca un cul sans musique, nu-mi ieșea nimic. Je te veux nu se lega, nu suna. Nu eram intrat în atmosfera boemă a acelor vremuri. Cul, cul, cul, sans musique. Mi-am mai turnat un absint. Musique, cabaret, vals, jazz, ciorapi de mătase.

Jazz am spus? Probabil doar puțin și doar pentru că Satie a fost înainte de toate un avant-gardiste.

Încă un shot, verde chlorophylle. Je te veux…

M-am așezat la pian…

enjoy!

 

Je te veux va da titlul albumului Erik Satie pe care îl am în lucru. Alături de cele 3 gymnopedii, 3 gnossienne și gnossienna nr.1 într-o formă inedită cu un featuring surpriză.  Și probabil sarabande la care trebuie să mai lucrez. Compoziții care mai de care mai ciudate.

Până atunci am lucrat la două variante de copertă, am ales-o pe prima 🙂

Advertisement