Plaja Vadu, 04.09.2014

Ne ascundem amândoi sub umbrelă. Soarele arde cu toată puterea lui de început de septembrie. Pe plajă pustiu, numai noi doi. Dormi linistită, vârâtă cu totul sub un prosop care te apără de vântul ce se aruncă sălbatic peste noi. Pari atât de mică și fragilă, o grămăjoară doar ceva mai mare decât un castel de nisip. Ți se văd doar picioarele, ies de sub prosop doar atât cât să fie mângâiate până la glezne de razele generoase ale soarelui. Din când în când tresari și  miști din degete, probabil visezi ceva frumos. Poate marea este de vină, ți-a trimis un vis în care ești într-o barcă legănata de valuri. Respiri atât de ușor. Ești frumoasă chiar și sub prosop.

Astăzi este ziua ta și ți-ai făcut cadou un somn bun pe malul mării pe care o iubești atât de mult. Privindu-te din nou mi-am adus aminte de ziua în care te-am cunoscut, acum 24 de ani, tot pe malul mării, dar departe de aici, tocmai în Olimp. Tu erai recepționeră la hotelul unde ajunsesem să mă cazez. Eu cântam vis a vis la barul Internațional. În vara aceea nu am văzut decât ochii tăi luminoși. M-ai vrăjit cu ei pe loc și așa am rămas și acum, după atâția ani, sunt hipnotizat când îmi zâmbești cu ei. Dar acum dormi, nu-i văd, îți văd numai picioarele.

Atunci purtai ciorapi din nylon negri și pantofi cu toc. Ca să am un motiv în a sta în holul hotelului și să te privesc mi-am vândut ceasul pe o sticlă de vin. A fost cea mai bună vânzare pe care am făcut-o în viața mea. Era târziu în noapte, ai venit lângă mine ca să bei un pahar. Ți-ai scos pantofii, te-ai ghemuit pe canapea și îti odihneai picioarele întinse pe masă. Unul peste celălalt, cu tălpile spre mine, exact la fel cum le ții și azi, numai că acum sunt goale și acoperite de nisip. În noaptea aceea m-am îndrăgostit de tine, acum când ne pregătim să sărbătorim nunta de argint m-am îndrăgostit din nou.

Te-ai întors cu fața spre mare și ți-ai tras picioarele sub prosop, acum la ce să mai privesc? Închid ochii, te văd, îmi așez capul pe coapsa ta și aranjez în gând câteva cuvinte pentru tine. De ziua ta, aici pe plajă, te iubesc Danette.

Fiica Mării

                                                           

 

Ne-am întâlnit la malul mării și te-am iubit pe tine nu pe ea

Cu glezna ta mirobolantă ce’n apa ei se odihnea

Nu valurile ei furioase și nici nisipul ei cel nesfârșit

Pe mine m-au magnetizat doar ochii tăi de catifea.

 

Te-am pescuit de la Craiova, hotelul nostru din Olimp

Recepția, biroul tău, plin de studenți și membrii de partid,  

Și inima mi-a stat și ceasul s-a predat, vândut la timp

Pe-o sticlă de alcool cam mică și plină de-un lichid sordid.

 

Te-ai îmbrăcat în roz, pantofi cu toc,

Piciorul fin, mersul felin, privirea ca de foc

Nu a putut să-mi fure marea dragostea

O luaseși tu, nu ai lăsat un strop și pentru ea.

 

S-a’nvolburat, s-a înspumat, în uragan s-a transformat

Și a făcut prăpăd, de dor vapoare a scufundat

Te vrea-napoi, ești fiica ei, din apă ai venit la mal

A pus nisip și multă viață și te-a născut din al ei val.

 

Te cheamă iar, trimite după tine a ei furtună

Mai stai la țărm un pic chiar dacă afară urlă, tună

De pleci acum, în mare mă arunc,   să o prefac în vin

S-o beau pe toată, doar să mai simt odată parfumul tău divin,

Și glezna ta felină, picioarele mirobolante

Și pielea lor cea fină și mersul lor andante

Și buza ta cea roz și inima de foc

Privirea ta magnetizantă

Pantofii tăi cu toc.

                                                                        ***