În vara anului 1892 Rachmaninoff  se retrăsese pentru câteva luni  în oblastul Kostroma, la reședința lui Ivan Konavalov, un bogat moșier rus, mare iubitor de muzică și prietenul apropiat al pianistului.

Proaspăt deținător al unei diplome acordată de conservatorul din Moscova, o primise în luna mai,  era așadar la 18 ani artist cu acte în regulă. Ca de obicei fără o copeică găurită în buzunar, editorul uitase de luni bune să-l plătească pentru compozițiile publicate, așa că îi era recunoscător amicului Ivan pentru ospitalitatea și caracterul său elegant. Și pentru salonul de muzică unde la un pian nou,  proaspăt importat de la Viena, Rachmaninoff se chinuia zi de zi să-și găsească inspirația.

Pianistul semnase un contract pentru a interpreta  o compoziție în premieră la Expoziția Electrică din Moscova. Nu era o avere, doar câteva sute de ruble, dar putea fi un nou început, ideile însă se lăsau așteptate, aerul de țară nu-i făcea deloc bine, trecuse vara iar el nu scrisese nici o notă.

Sătul de imaginea nemișcată a clapelor, pe Rachmaninoff îl luase somnul așezat fiind  pe un fotoliu generos din salonul de muzică. Era o  seară călduroasă de august, sute de greieri cântau în grădina conacului, un servitor ridica cu grijă paharul din care pianistul băuse votcă, din bucătărie se auzeau voci. Dar zgomotele nu îl deranjau deloc, Rachmaninoff dormea dus.

Undeva în depărtare clopotele bisericii chemau credincioșii la o slujbă. Dang… dang…, sunau lugubru, cineva murise, sunau ca pentru o înmormântare.  Timpul se scurgea leneș, alunecând tihnit către noapte.

Rachmaninoff sări din fotoliu, alergă agitat la pian și începu să lovească frenetic în clape cu toată puterea imenselor sale mâini. Dang… dang…  amplificate fiind de acustica impecabilă a sălii și a pianului de concert cu coadă, acordurile ample începură să răsune puternic în toată clădirea.

Ivan Konavalov, intră greoi pe ușă, căscând și frecându-se la ochi, se uită cu mirare la pianist și spuse cu un glas abia șoptit,

— Serghei, ce te-a apucat domnule, e ora patru dimineața, aseară am baut cam mult, mă doare capul de nu mai pot. Acum ai început și tu cu cântările nocturne, te-a supărat pianul cu ceva de îl pedepsești în halul ăsta?

Și trântindu-se teatral pe o canapea continuă,

— De fapt sună bine, puțin ciudat dar bine. Pe unde am lăsat eu oare sticla aia de votcă, jur că nu îmi amintesc… Serghei, ce cântai dragule tu acolo?

Rachmaninoff termină de notat pe portativ câteva note pentru mâna stângă, privi înspăimântat în jur și cu o voce răgușită, începu să bolborosească fără nici o noimă,

— Clopotele din catedrală, dang… dang… , sună clopotele, a venit moartea, e în mantia ei neagră și a venit după mine. Oare de ce sună clopotele atât de melodios, poate că la moartea mea chiar moartea a scris muzica. Poate că moartea a venit auzind urletul clopotului, sau poate că așa urlă moartea?  Dang…  dang…

Într-un târziu, obervându-l pe Ivan care abia se abținea să nu izbucnească în râs, Rachmaninoff își recăpătă calmul și reveni la realitate,

— Am avut un coșmar Ivan, se făcea că eram la Moscova. Trecea un cortegiu funerar și clopotele trăgeau a jale. Am alergat să văd cine a murit, eram eu în sicriu înțelegi? Eram chiar eu. M-am trezit cu sunetele astea în cap, de fapt m-am trezit din somn cântând la pian acea linie melodică a clopotelor. Mi-e frică Ivan, mi-e frică de moarte, nu am decât optsprezece ani.

— Stai liniștit prietene, înseamnă că ți-a murit moartea, în vis totul e invers, așa spunea bunica mea, Dumnezeu s-o ierte. Eu așa cred că trebuie interpretat visul.  Ia fii atent aici, scrie melodia asta, scrie bine la ea, poți să o cânți în septembrie în concertul de la expoziție. Îți spune fratele tău Ivan, o să fie un succes.  Unde spuneai că ai pus sticla aia de votcă?

Pe 26 septembrie 1892, Sergei Rachmaninoff interpreta în premieră noua sa lucrare, compusă la reședința de vară a amicului său Ivan. Preludiul în do diez minor, numit și Clopotele din Moscova a fost interpretat ca bis la aproape toate concertele artistului. La final de concert publicul striga întotdeauna entuziast, bis, bis, Bells of Moscow!

***

București 06.04.2017

Enjoy…