L-am avut ca piesă principală la examenul de bacalaureat. Nu am reușit să-l cânt atunci, examenul începea într-o vineri  dimineață, iar eu eram la litera A așa că trebuia să intru exact la 9.

Venisem de la o nuntă, cântasem cu trupa toată seara la restaurantul Pescăruș după care am plecat cu toții la o paranghelie  până pe la 6 dimineața. O nuntă a unor persoane din etnia la care joia se lasă cu nuntă. Acolo unde se cânta cu iataganul pe masă și fără program fix, plecai când nu mai erau meseni, altfel te trezeai cu sabia la gât.

La nuntă știți cum e, mai cânți o manea, mai bei, iar mai bei, iar o manea… așa că la ora recitalului eram în stare de colaps, cădeam pe jos de la somn și de la alcool.

Profa mea era o tipă foarte mișto, țin minte că avea mereu ascunsă în pian, la îndemână, o sticlă de coniac. Mai trăgea la măsea din când în când în timpul orelor. Spunea ea că subțiază sângele și că e bun pentru inimă.

În acea dimineață, văzându-mă și pe mine „subțiat” bine de tot, m-a întrebat ce am pățit. Probabil că arătam ca un homeless călcat de un camion după ce fusese aruncat afară din cârciumă. I-am spus  că nu sunt în stare să susțin examenul, cu atât mai puțin să cânt Revoluționarul de Chopin. Mai aveam de cântat și o sonată de Beethoven, Chopin era piesa finală, de rezistență.

Profa m-a invitat în sala ei de repetiții, a scos sticla din pian și mi-a dat să trag o dușcă bună, să mă dreg și mi-a spus: „ Relaxează-te, curaj, nu poți Chopin? Cântă ceea ce îți place, cântă ceva cu care să te simți confortabil.”

După ce m-am cinstit cu profa, am intrat în sala mare și am cântat în fața comisiei  o muzică ceva mai modernă, mai exact după Beethoven am interpretat Spain, o piesă luată jumătate de la Chick Corea, jumătate de la Al Jarreau.

Am luat 9.25, adică a mers foarte bine, dar undeva am avut mereu un gust amar, nu am reușit să cânt Revoluționarul. Am mai încercat acum un an, după ce am cumpărat pianul, nu am reușit nici atunci.

L-am înregistrat ieri, poate mai trebuia studiat, dar mi-a fost milă de sărăcuțul meu  pian, a #rezistat cu bine la două săptămâni de tortură grea.

Enjoy…

Frédéric François Chopin – Étude Op. 10, No. 12 – Révolutionnaire

cu dedicație pentru prietenul meu Musti.

Advertisements