elemeletobacco

Totul a început cu ceva vreme în urmă, după mai bine de 25 de ani de fumat am fost nevoit să spun stop și să trec la device-uri electronice de fumat. Plămânii nu mai puteau ține pasul cu cele două pachete pe care le pufăiam în fiecare zi.

Pasiunea mea pentru țigările bune însă a rămas, așa că am comandat de la un tip din UK semințe de tutun din soiurile cele mai pure, Havana, Connecticut Broadleaf și Shade. Experimentul a reușit neașteptat de bine, deși a obține din minusculele semințe trabucuri și țigarete superioare s-a dovedit a fi un procedeu destul de complicat și de lungă durată.

În fapt se procedează ca și cu orice altă plantă care crește în grădină, se sădește materialul  în februarie, se lasă la încolțit în casă la lumină, eventual se mută în solar până la sfârșitul lui martie când  urmează transplantarea în grădină.

Din iunie și până în octombrie vine recoltarea, se aleg frunzele inferioare pentru a obține noi frunze în vârf. Pâna aici nimic deosebit, însă de acum încolo lucrurile devin un pic mai „tricky”, sunt patru etape pentru a produce un tutun natural de cea mai bună calitate:

  1. Uscarea – Sunt mai multe metode, la aer, la vânt, la soare, la fum, la cuptor, am ales metoda tradițională, agățarea la streașină. Legat cu sfoară din cânepă naturală, manunchiurile de tutun s-au uscat cam într-o lună. Depinde de vreme.
  2. Fermentarea – Nu este obligatorie, dar dacă vrei ca într-o seară de iarnă, la un coniac vechi, să pipezi o marfă demnă de un rege, atunci chiar merită. Am folosit uscătorul solar construit chiar anul acesta, 10 zile la 60-70 de grade și umiditate asigurată de o tavă cu apă. Se elimină amoniacul din tutun, se așează aromele și enzimele exact atât cât trebuie, pentru a simți o reală diferență față de tutunul plin de aditivi din comerț.
  3. Tocarea – Se poate face și cu râșnița de cafea sau cu robotul de bucătărie. Am preferat manual cu un cutter, rezultă un tutun tăiat destul de fin pentru țigarete. Frunzele trebuie umezite pentru a recâștiga elasticitatea, se elimină nervura principală și se toacă pe lung cât mai fin posibil.
  4. Învechirea – Ca la coniac sau vin, cu cât mai mult cu atât mai bine. La fabrică toate procedeele de mai sus sunt ajutate mecanic și chimic prin adăugarea a sute de aditivi. Eu l-am pus în borcane de sticlă, se poate fuma foarte bine și acum, este mult mai aromat și mai fin decât cel de la supermarket, însă abia peste un an își va dezvălui caracterul nobil, doar atunci se poate descoperi plăcerea de a fuma un produs 100% bio. Ca notă finală ultima lună de repaos o va petrece într-o cutie veche din lemn de trandafir, poate în compania unui baton de vanilie sau cu mângâierea unui rom cubanez. Ori puțină melasă din trestie de zahăr și două, trei, cireșe amare la primăvară.

Cam așa stau lucrurile, răbdare și tutun nu? Acum stau liniștite la uscat frunzele generoase de Havana, la iarnă ele vor înveli cu căldură niște trabucuri absolut fantastice, dacă aș face rost și de o cubaneză autentică să mi le ruleze cu profesionalism pe piciorul transpirat…

Tutunul se poate îndesa și într-o pipă veche, mi-au rămas câteva din colecția tatălui meu, ori în țigarete cu tub și filtru, fară filtru cu foiță, țigări de foi sau trabucuri indecent de groase.

O să spuneți să mă las, siktir, vine iarna cu serile ei de operă și de jazz, cu țuica ei fiartă în aromă de piper, scorțișoară și cuișoare, decât să mor de poftă, mai bine să mă duc de tutun, coniac și whisky.

Enjoy… la vie en rose 🙂

Să nu uit, leneș cum sunt se alegea praful de tot proiectul, noroc cu Danette și dragostea ei pentru orice e verde.

Te iubesc nevastă!

 

Update 16.09.2016:

Trabucuri si tigari de foi din tutunul cultivat in curte.

Am construit si o presa pentru trabucuri, aveam o freza de 22mm, au iesit groase, undeva marimea de la Double Corona.