București, Duminică 17 iulie 2017

Afară plouase cu găleata, ea stătea tristă lângă containerele pentru reciclarea gunoiului. O lăsase acolo careva destul de cretin încât să nu aibă habar că deșeurile de lemn nu se aruncă în acel loc. Pe de altă parte îi mulțumesc, după ceva muncă a ajuns și ea ca parte anexă a biroului meu. S-au înțeles de minune din moment ce și cu el tot de la deșeuri părăsite m-am procopsit acum un an.

Era într-o stare jalnică, lemn masiv, dar crăpată și zgâriată toată, de parcă și-a dus traiul într-o familie de ignoranți rău intenționați.

Prieteni, după cumpărături subțiri, adică  furnir de mahon, smirghel, lac și baiț, m-am pus pe terorizat biata bătrânică cu sculele  mele pline de tendințe abrazive. Un pic de chit aici, un pic de dragoste de lemn acolo, puțin prenadez sub furnir și un lac mat de toată frumusețea peste el, două mânere confecționate „in house” din lemn și cupru, zic eu că a ieșit un proiect frumos.

img_20160727_093257

Cele două vechi piese luate de pe stradă stau acum într-o armonie relativă alături de tehnologia „state of the art”, fără de care eu aș fi pierdut, calculatoare, monitoare, sintetizatoare, amplificatoare și tot felul de alte obiecte de pe care se șterge cu greu praful.

Muzica din clip? La valse d’Amelie compusă de Yann Tiersen și înregistrată la pian imediat după finalizarea proiectului.

Enjoy, Auguri…