trepte

06.04.2016

De mi-a fost dat să urc, eu urc ce mi-a fost dat
O scară mult prea lunga, din gânduri puse la uscat
Păcate grele, exorbitant de scumpe și infinit de multe
Vorbe severe, grele, relații frânte, aripi deschise rupte

Mă răsucesc, privesc în jos și îmi aduc aminte
De treptele subțiri, de mușchii tineri și prea puțina minte
Urcușul lin, parfumul fin de piele moale pe un gât divin
Și fumul dulce de țigară, la un pahar amar de vin pelin

O urc încet, nu vreau să deranjez, etaj tihnit după etaj
Mă oxidează însă coada de la lift, rugina de pe utilaj
Măcar un pic de mi-ar păsa de ei, aș da cu vaselină
E graba lor și nicidecum a mea, dar fi le-ar călătoria lină.

S-a luminat, un nor împrăștiat, sau poate am ajuns mai sus
Nimic nu-i de schimbat în spate iară în față e doar de presupus
Dar o să termin ce mi s-a dat de dus, e bine și drumul e domol
Nu sunt trișor, așa că nu iau liftul și nici nu mă arunc în gol.

***

și dacă mai credea careva că sunt încă pe linia de plutire…