nicu01.09.2014

Pe mal de Marea Neagră la Dalboka, la o terasă pescărească, stăteam extrem de relaxat lângă prietenul meu drag Nicu. El, pachet ambulant de stress, designer de mobilă, meserie grea dealtfel, mă adusese cu van-ul lui Vito să-mi arate ferma de scoici de la bulgari. 

Cuprins de depresie, era convins că mai are doar nouă ani de trăit, probabil îi șoptise o sirenă în bulgărește… Fiind inspirat de un rachiu local deosebit de tare i-am replicat,

Sunt Nicu, de la Constanța vin grăbit
Să gust o scoică sau un stavrid bine prăjit
Până la moarte doar nouă ani mai am de dus o  cruce
A dus-o al meu Vito, dar n-o mai poate duce.

E grea e tot mai grea, și mi-e atât de sete acum
O, Moarte, treci în sicriul tău de pal cu balamale Bloom
Doar o Zagorka aș mai bea, și-un an sau doi peste cei nouă
Un stavrid, o scoică, poate două, ca să vă fac  în ciudă vouă.