sacul si peteculBucurești, 23.12.2015 episodul 1

Femeia este ca un sac fără fund. Arunci acolo tot ce ai, ceea ce nu ai și ceea ce nu ar trebui niciodată să ai. Sentimente, le înghite nesățioasă, se bucură, se hrănește cu ele, de acolo își trage ea energia, vitalitatea, acea rezistență extraordinară la tăvăleală.
Bani, doamne cât de mulți bani, n-are fund sacul, vă aduceți aminte? Acum s-o spunem drept capitalul poate fi de două feluri, sa nu facem confuzie între cheltuieli și invesții, depinde și de sac dar și de petec. Dacă te-ai pricopsit cu o gaura neagră sănătoasă, iar petecul e fragil sau mai ales prea zgârcit, fii foarte atent să nu te atragă într-un paradox de proporții epice, depui pe o parte, se scurge inutil pe partea cealaltă, nu e productiv deloc. Într-un final o să rămâi doar un petec debil și gol, titirez captiv pe orbita largă a găurii, permanent amețit de mișcarea browniană de rotație în care te-ai lăsat atras pentru eternitate.  May the force be with you dude…
În schimb dacă ești ceva mai larg de mână și capitalul constituie pentru tine un flux natural, totul se poate transforma într-o investiție profitabilă, depui banii la sac, plătești cu generozitate comisioanele de mentenanță, retrage cu măsură și s-ar putea ca la scadență fondul tău privat de investiții să îți dea return un mic profit.
Sacul tău este o cutie a Pandorei, un depozit nesfârșit de lucruri mai mult sau mai puțin minunate. Cutia în sine a fost la început doar o cutie, nimic rău în asta, doar că lucrurile puse în ea i-au dat renumele negativ, depinde de tine amice să pui în valoare comorile ascunse acolo ok, pe lângă un izvor nesecat de bunătăți ai șansa să dezlănțui toate relele din lume așa că ai grijă cum bagi măna și ce direcție dai acestor incredibil de puternice energii.
Bagi acolo și nervi, îți verși toți dracii și energiile negative, nu ții cont că îl rupi și s-ar putea să fii în pană de petice, atunci rămâi cu un sac găurit și nu-ți convine.  Sau s-ar putea să-și caute petecul în altă parte, ar fi trist, rămâi și fără sac și cu buza umflată. Îți mai bagi acolo de căte ori poți, de obicei prea des, mâța, picioarele, acolo la loc călduț îți introduci aparatura importantă, e un du-te vino total, un perpetuum mobile, bagi, scoți, bagi…  Dacă te-ai ridica doar puțin deasupra clasificării arbitrare ca membru umil al regnului animal, poate ți s-ar aprinde beculetul să întrebi și sacul dacă este de acord cu demersurile tale, sau crezi că ar fi complet idiotic și mai ales sub demnitatea ta de individ cu cojones să stai de vorbă cu un sac. Pui la păstrare acolo și ADN-ul, câteodată îl lași la dospit nouă luni, cine știe, poate o ieși ceva util din asta nu?
Din când în când poate să devină enervant, se umple totuși, ca un pahar care dă pe dinafară. E vorba de chimie aici, rezultatul depinde de substanțele pe care le combini, poate să iasă bine, se lasă cu lapte și miere, sau să iasă rău și explodează, i se încing atomii și se lasă cu reacții în lanț, cu praf și pulbere.
Sau cu coarne, ei prietene… aici e altă discuție, alea sunt niște chestii pe care nu le pui tu în mod direct în sac, nuuu…, sacul ți le pune ție, de cele mai multe ori nici nu ai idee ca ești posesorul unui atât de măreț trofeu. Hai, capul sus, fii gentleman și lasă deoparte fața aia lungă, mergi înainte. Și totuși bănuiesc că te-ai gândit de două ori când te-ai aruncat cu capul înainte și ți-ai parcat o bombă în casă, chiar lângă perechea de coarne? De ce continui să stai cu ea?
Îți spun eu de ce, pune mâna și cotrobăie pe acolo, o să găsești un univers fascinant. Multă frumusețe, un ocean plin cu frumusețe, acolo poți să stai relaxat, e nesfârșită, nu ai tu timp s-o  termini. Ceva mai puțină, în orice caz în cantitate extrem de limitată mai dai și de iubire, ești conștient că se va termina și totuși o absorbi cu poftă, într-o totală dependență.
Răscolește, fii mai insistent, ai eleganță, delicatețe, tone de sensibilitate, sacul e ca un burete care absoarbe fără să comenteze tone de șocuri, ani de electrocutări și decepții, le cară cu voioșie, doar doar ca tu să fii mulțumit.
Mult mai rar dar cu atât mai prețios vine un produs al altei reacții chimice, ai și uitat că ți-ai băgat ADN-ul în el de sac nu-i așa? A prelucrat sacul moleculele în așa fel încât la livrare te alegi cu o minune delicată și micuță, o concepție unică a fuziunilor din cocktail-ul de matrial genetic.
Ar fi totuși indicat ca această adevarată metamorfoză să se încheie înainte ca sacul să se decidă asupra designului coarnelor tale și complet de evitat să se întâmple în timp ce-ți cresc. Asta nu, că e nasol! Oricum, chiar dacă nu le vrei e foarte probail că le vei avea pe ambele, minunea și trofeul,  așa că nu e o problema decât de timing, nu trebuie sa vină niciodată împreună, în rest stai liniștit.
Mai e surpriza, când credeai că-ți cunoști sacul mai bine, te surprinde, mereu cu ceva nou, nu e monoton, un gest, un zâmbet, o părere, o problemă , o haină de blană, o tocaniță, o noapte de amor, nu te plictisești prietene, ești cusut temeinic, un strașnic amărât de petec la frumosul lui sac.
Uite, tocmai când te gândeai că ai găsit fundul sacului, insistă și mai sapă un pic, poți scoate de acolo o balanță pe care sunteți așezați amândoi. Privește cu echidistanță gradul de înclinare, nu cumva sacul cântărește mai mult decât posesorul? Asta poate sa fie bine sau rău, din multe puncte de vedere va fi bine dacă este la figurat, adică în valoare,  însă din ce în ce mai des se întâmplă să fie la propriu, doar în kilograme, cam ciudat, dizgrațios și ar fi bine să „fie la ei acolo”…
În fine, daca ești cuminte, caută ca lumea mai în profunzime, e posibil să găsești un tub de polish de calitate superioară special pentru cornițe, când te lovește un exces de timp liber sau o depresie mai severă, dai un lustru viguros și o strălucești ca nou.
Auguri…
Apropo de balerini, UGG-uri și alte trenduri contemporane, data viitoare, în episodul doi poate vorbim de feminism și cum distruge el feminitatea.