italy_s-flag-made-from-basil-pasta-and-tomatoes

 

Daca vrei Tagliatelle ca la maica lor Lupoaica, secretul stă chiar în steagul Italiei, albe sunt pastele, verdele… busuiocul, salvia, oregano sau rozmarinul de prin ogradă, roșii sunt ardeiul gras, pasta de roșii sau pomodorine cum le alinta prietenii noștri de pe malul Tibrului.

Așa se compune o simfonie a aromelor, scalzi in extra-virgin niște ceapă și usturoi, le infrățești cu niște capere, măsline și “miroasele – usturoasele” verzi de care pomeneam mai devreme. Va bene, capisci…

Pui și fantoma operei Scalla, 3-4 fileuri de Anchovies, se topesc, nu mai rămân decât un sos, o părere, persistă doar o aromă, ca o fantomă… Desăvârșești lucrarea cu ardei gras roșu, ardei mai slab… dar foarte iute și doar la final stingi totul cu pastă de pomodorine, sirop de pomegranate sau rodii mai pe românește și cu jumătate dintr-un potir de vin, roșu! Se subînțelege… Restul sticlei o lași la aerisit, îți va trebui cu siguranță mai târziu. Un pic de sare, de piper alb, poate și un fir de boia dulce, n-au ce să strice.

Pastele, aici e simplu, le fierbi al dente în apă cu sare, le răcorești doar preț de un minut în apă rece și le arunci în sos, acolo e locul lor, acolo vor ele să se sinucidă prin supradoză de arome, li se rupe, se umflă ca proastele în sos și în pene… de plăcere.

Pui minunea într-un blid încăpător, arunci cu un gest princiar o mână de parmezan antic, și buruienile verzi rămase de mai devreme… și te pui pe halit, te gândești că însuși Cezarul nu putea s-o ducă mai bine, paste, vin sec, un expresso după… Imperial nu?