Ei bine… am scăpat de vopsit, partea cea mai neplăcuta din aventura pe care pianul meu a început-o acum două săptămani.

Ce a mai rămas de întreprins? Lustruitul clapelor, al alămurilor, transportul și montajul înapoi în casă, acordajul, de unde să fac rost de o cheie de acordat… și mai ales de o ureche  antrenată în operațiunea de „întins coarde?”

Păi se rezolvă, un pic de Google, un pic de Wiki, un strop de imaginație, am luat piesă cu piesă puzzle-ul împrăștiat prin casă și l-am reconstituit la loc.

Cu alămurile și clapele am rezolvat relativ ușor, am lucrat pe terasă ca să nu stric lacul proaspăt așternut pe pianul din garaj. Piesă cu piesă, clapă după clapă, sutele de șurubele, le-am lustruit cu pastă abrazivă și o pâslă care se rotea la 2000 rmp pe o bormașină fixată în menghină.

Deși am cumpărat suruburi noi, de alamă, le-am găsit destul de greu… am preferat să le folosesc tot pe cele vechi, nu se potrivea deloc aspectul de șurub modern pe pianul din 1927. Cele vechi însă au devenit niște mici bijuterii. Totul s-a potrivit exact la fix, nu a ramas nimic, nu a fost nevoie de nimic în plus, fantastic!

Scârțâitul sinistru pe care îl scotea pedala de sustain s-a rezolvat facil cu un lustru al lemnului din care era construita pârghia pedalei, fară ulei, fară cuie, fară artificii. Nu am folosit nici măcar un cui la toată lucrarea, pianul este un instrument care trăiește și vibreaza prin toți porii, orice cui sau șurub în plus genereaza zgomote, răni grele în lemnul uscat.

Eram groaznic de speriat în legătura cu transportul mastodontului înapoi în living. Nu vroiam nici macar o zgârietura pe el, a mers ușor, tot în doi inși, dar l-am îmbrăcat cu vreo 10-15 metri de folie cu bule de aer și l-am împins pe o placă de lemn cu 4 rotile speciale pentru cărat mobila. L-am așezat la locul lui, lângă șemineu intact, nevătămat. Ești nebun domnule, lângă șemineu? No way, e doar de decor, nu am mai facut focul în el de mai mult de doi ani.

Ce am mai făcut… păi am cumpărat din Bucur Obor 2 metri de fetru de calitate la 3mm, cu care am adus un adaos de stil, am schimbat postavul de sub capacul clapelor, de sub linia de dampere, cam peste tot, așa am rezolvat și cu zgomotele păguboase pe care instrumentul le scotea în exploatare și arată fenomenal.

Am mai scurtat vreo 3 cm din picioare, în așa fel încât pedalele să vina foarte comod, aproape de podea și la final am rezolvat înca un lucru de care mă temeam, acordajul și voicingul (reglajul).

Mi-a luat câteva zile, cheie de acordat am încropit dintr-o tubulara de 6mm și ceva… pe aproape a mers perfect, am dat jos de pe google play o aplicatie de tuner cromatic excelenta, am adus pianul la 440hz, l-am persecutat câteva zile cu cântări în forța, după care l-am acordat fin la ureche. Suna bine, pe ton, mă rog… pentru urechea mea e ok, poate careva care aude mai bine o să fie zgâriat pe nervul auditiv… Aștept păreri!

Voicing-ul a fost criminal, tot mecanismul e minuscul, mii de piese în miniatură, lemn, arcuri, ciocănele, am scos și am introdus mecanismul la loc de zeci de ori. Câteva ciocănele de reglat, sunau un pic prea strident, am introdus ace în postav ca să aranjez fibrele. Altele nu vroiau să revină în poziția de repaos, am uns axele cu ulei fin și s-a rezolvat. Am săltat cu 2mm tot mecanismul spre corzi, unele dampere nu închideau sunetul, de fapt suna mai bine cu sustain-ul apăsat, acum are armonici adevărate, pline, îmi place cum sună.

Listă ziua 10

  • lustruit clapele de fildeș și piesele de alamă, am folosit pastă abraziva de granulație fină și pâsla albă groasă. E periculos de folosit peroxid, iar clorul atacă fildeșul imediat

Listă ziua 11

  • transportul pianului în casă și montajul tuturor pieselor pe poziția lor. Totul s-a potrivit perfect, a fost o plăcere să-l văd adunat la loc.

Listă ziua 12

  • acordaj, am folosit aplicația „instrument tuner” de pe google play, două triunghiuri din burete de înaltă densitate pentru a lăsa doar câte o coardă să vibreze și o cheie custom cu pătrat de circa 6,2mm. Multă, multă, răbdare…

Listă ziua 13

  • aplicat fetru roșu pe capace, pe pedalier sub pedale, pe linia damperelor, sub picioare, am înlocuit fetrul original cam pe peste tot. Acum pianul nu mai scoate zgomote din toate încheieturile și arată senzațional.
  • am scurtat picioarele cu 3 cm

Listă ziua 14

  • acordaj fin și voicing. Am încercat să aduc toate clapele, ciocănelele și damperele la același nivel. Am egalizat revenirea ciocănelelor în repaos, viteza de ridicare și revenire trebuie să fie egala pe toată claviatura. Căteva ciocănele au avut nevoie de ajustarea poziției de lovire a corzii, s-a rezolvat. Tot câteva au avut nevoie și de „needling”, sunau strident, am aranjat fibrele fetrului pentru a lovi corzile cu delicatețe. Poate într-o zi o să-i iau ciocănele noi…

 

Unde dai și unde crapă

Păi… am dat un click pe telecomanda ușii de la garaj de a crăpat lacul de pe capacul rezemat de ea. Proaspăt lăcuit, vopsit și frumușel foc, stătea rezemat liniștit de ușă, aștepta o inserție de fetru sexy, roșu, când ZBANG!! ușa se deschide, capacul zboară în stradă voios iar de lac s-a ales literalmente praful. Idiot, s-a rezolvat și asta în final…

Zilele 6,7,8 și 9

Ziua „Z” Waiting for Stingl

 

Advertisements